Impreuna ne putem sustine si propasi fiecare mai bine!
In societatea umana e, pentru noile noastre nevoi, prea putina colaborare, prea
putina incredere. Pentru ca in cealalta balanta e prea multa frica si prea mult
egoism. Frica si egoismul sunt urmarea structurilor neuronale dobandite de om
in evolutia lui biologica de pana acum.
Ceea ce numim egoism nu este ceva funciar omului!
Este doar o structura neuronala, valoroasa la vremea ei,
dar care azi este depasita si se cere refacuta!
Ne sta inainte un nou salt evolutiv!!
Putem face un mare pas inainte – chiar cred ca acest
lucru este posibil astazi! – in ceea ce priveste evolutia noastra biologica! Un
pas voit si lucrat de noi, oamenii, intr-o masura radical mai mare decat
ceilalti pasi ai evolutiei noastre! O auto-evolutie! O evolutie in care omul –
oamenii – ar putea lucra constient!
E vorba de automodelarea neuronala in directia
colaborarii si a increderii in ceilalti, in directia empatiei, a comunicarii si
potentarii reciproce, in directia simbiozei. Evolutie, in fapt, dupa exemplul
lumii naturale, in care cei ce comunica si colaboreaza mai bine, propasesc. E
vorba in primul rand de o constientizare de sine si apoi de o remodelare
(neuronala) ce va atrage dupa sine o remodelare comunitara.
Lumea si viata omului ar putea fi si altfel! Dupa cum
ne-o alegem, dupa cum ne-o construim constient! E vorba de o reinventare a
vietii noastre, a lumii in care traim!
Impreuna putem face ca lumea sa se invarta, dupa cum
spunea un cantec al lui Harry Belafonte (Turn the world round)! I (We) can
change the world – spunea un alt cantec! Si un cantec si altul, precum si
cuvintele lui Ilya Prigogine ne indeamna la a avea indrazneala si curajul de a
nu fi victime, ci fauritorii unei lumi mai bune! Este ceea ce eu imi propun.
Astazi eu imi descriu divinitatea ca Dumnezeu al Vietii
si al simbiozei, al colaborarii. Un Dumnezeu ce ne-a dat sansa de a trai si a
ne bucura de viata. De a deveni partasi vietii, prin puterea de a primi si a
da, a transmite viata, bucurie, sens, entuziasm! Avem nu numai sansa ci si
bucuria de a fi partasi constructiei unei vieti umane mai bune!
Responsabilitatea implinirii vietii cade exclusiv pe umerii fiecaruia dintre
noi! Raiul sau iadul ni-l facem noi, aici pe pamant, in functie de alegerile si
de buna/reaua noastra vointa, intelegerea sau neintelegerea noastra, constienta
sau inconstienta noastra. In rest, ramane in puterea noastra sa ne determinam
directia de evolutie, sa ne construim lumea. Fie mai luminoasa, fie mai putin
luminoasa.
Omul: atat de divergent in el insusi si in comunitatea lui!
Nu cred ca omul este urmarea pura a evolutiei biologice.
Dar cercetarea asupra biologiei noastre ne ajuta sa intelegem mai multe si,
astfel, sa privim mai straveziu catre adancul din noi, catre Dumnezeu si catre ceilalti. Mai demult
credeam ca egoismul este funciar
omului si ca depasirea lui ar fi „proba initiatica” pusa de divinitatea
inaintea noastra. Depasirea ei ar insemna indumnezeirea omului etc. Acum cred
ca egoismul nu este decat urmarea pura a evolutiei biologice, iar depasirea lui
nu este vreo proba initiatica pusa de divinitate, ci o alegere personala a fiecaruia dintre noi. Miza acestei alegeri
este destul de interesanta: ea este sau era, pe de o parte, cvasi-echivalenta
cu o sinucidere, in ceea ce priveste supravietuirea fizica in cadrul grupului
de primate numit de noi homo sapiens. Trebuia sa fii egoist, sa iti fie teama,
sa te aperi, sa ataci, sa domini, sa infricosezi pentru a putea supravietui
biologic! Acest lucru era cu adevarat necesar in vechime. Dar astazi a iti fi
teama, a te simti continuu atacat si periclitat si a ataca nu mai sunt asa de
necesare!... Mai degraba toate acestea duc la deteriorarea relatilor umane, la
separare, la neincredere etc. si tocmai acestea – biologic vorbind – in noul
context uman sunt impotriva propasirii biologice! In vremurile noastre inaintea
omului apare o rascruce, o alegere: separarea sau colaborarea / neicrederea sau
increderea / egoismul sau simbioza...
Am alege toti colaborarea, simbioza – o simtim ca este de
viitor, ca este viabila, ca este frumoasa
(aici cred ca are si Dumnezeu un cuvant de spus sau ceea ce, din perspectiva noastra, numim inteligenta spirituala...), ca ne poate conduce la
propasire, la valorizare, la securitate si, de cand cu incalzirea si poluarea
globala si epuizarea resurselor planetare, ar putea fi singura alegere a oamenilor care sa ne permita supravietuirea pe
termen lung!
Am alege-o cu toti, dar doua lucruri ni se opun!...
Unul ar fi din exterior: nu toti aleg acest lucru odata
cu noi. A alege doar tu sa fii bun si generos, in timp ce altii continua sa fie
vicleni si rapaci inseamna aproape la propriu sinucidere, disparitie biologica
– a ta si a urmasilor tai! E greu sa alegi frumusetea
in aceste conditii!...
Si inca ceva se opune din interior, nu numai noua ci si
tuturor celorlalti: vechea structura neuronala, vechiul mod de a percepe, de a
simti, de a procesa informatiile din mediul exterior...
E nevoie pentru a alege
simbioza si a o putea sustine eficient de remodelare
neuronala si comunitara!
Antidotul la cele doua lucruri care se opun alegerii
simbiozei si colaborarii il vad in constituirea unor mici comunitati umane, de
asa natura alcatuite incat colaborarea si calitatea personala a omului sa fie
cat mai mult valorizata. Structurarea si cresterea, evolutia micii comunitati
ar fi organica si ar merge in paralel
cu remodelarea neuronala personala. Si una ar sustine pe cealalta.
Aceste mici grupuri umane, exact asemeni micilor grupuri de homo sapiens din vechime vor fi
cele care vor evolua biologic propriu-zis (in timp ce celelalte, care nu au
facut aceasta alegere, vor evolua prea putin sau chiar nu vor evolua biologic),
vor propasi si vor fi temelia omenirii de maine. Specia homo sapiens se spune
ca a aparut acum 50-70.000 de ani (ma refer la urmasii acelui prim stramos comun,
de care am citit in cartea Aventura genetica a omului). In timpul aparitiei ei
existau destule alte grupuri de hominizi, nu numai in Africa, ci si in Asia,
Europa etc. Dar acelea nu au supravietuit!! De ce?!... Oamenii de stiinta de
azi ridica urmatoarea explicatie: homo sapiens avea aceeasi capacitate craniana
si aceleasi arme (ca omul de cro-magnon sau ca cel de neandertal, din Europa,
de exemplu), dar comunica mai bine!!
Aceasta capacitate, aparent neinsemnata fata de celelalte
doua, a insemnat supravietuirea si propasirea speciei homo sapiens si
disparitia celorlalte!! Iar capacitatea de a comunica mai bine nu le-a fost
data „de sus”, nici nu a aparut asa, din neant, ci a fost o alegere deliberata
a catorva indivizi care, propasind, mai tarziu au format omenirea de azi!
Evolutia, chiar a animalelor precum delfinii sau soparlele, este iesire cu buna stiinta dintr-un anumit
predeterminism! Aceasta este evolutia! Atat a lui homo sapiens de acum 50.000
de ani cat si a omului de azi!!
Eu imi propun sa fiu partas constituirii unei
astfel de mici comunitati umane in care colaborarea si calitatea personala a
fiecaruia sa fie cat mai mult valorizata!! Asta e ceea ce eu imi propun! Asta
aleg eu sa fie chemarea mea, responsabilitatea mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu