DESPRE... TEAM-BUILDING...

Vorbind despre team building, ca despre multe alte sintagme luate dintr-un domeniu sau altul, eu doresc să vorbesc despre ceva care depăşeşte sfera de acţiune şi de uzitare a termenului respectiv, care îmi devine astfel doar un valoros prilej şi început de discuţie. Eu doresc să vorbesc despre ceva genaral uman, ca înţelegere şi relaţionare, care stă în spatele termenului respectiv din domeniul respectiv (în cazul nostru termenul e team building-ul, iar domeniul e cu precădere cel economic, iar obiectivul e, iarăşi cu precădere, eficienţa economică), dar care acţionează şi se exprimă în toate celelalte sfere de menifestare şi relaţionare umană.

Team buildingul îşi doreşte în primul rând să adâncească şi să dea consistenţă legăturilor interpersonale dintr-un grup. Din ce în ce mai frecvent, organizaţiile preocupate de calitatea resurselor umane pe care le deţin, organizează cu angajaţii lor programe de team building. Aceste programe sânt dedicate dezvoltării „spiritului de echipă” şi au ca prioritate experienţele comune cu ajutorul cărora colegii de serviciu pot ajunge să se cunoască mai bine. Paricularitatea acestor programe este dată de neobişnuitul ipostazelor în care membrii echipei se văd puşi să se relaţioneze şi să se coordoneze, cu totul diferit de cel din cadrul birourilor. Astfel fiecare are posibilitatea sa isi reveleze celorlalti si alte aspecte ale personalitatii sale si fiecare are prilejul sa descopere mai adanc pe omul de langa el. Principalele puncte pe care se bazează activităţile de team building sânt amuzamentul, competiţia, interdependenţa. Prin aceste programe, concepute de departamente specializate, angajaţii vor fi integraţi într-un mediu de aventură, surpriză, competiţie, creativitate, descoperire, provocare şi comunicare. Cel mai adesea astfel de programe se desfăşoară într-un mediu deosebit de cel formal din organizaţie, ceea ce ne dă tuturor şansa unei descoperiri de sine, de cele mai multe ori nebănuită, în alte condiţii decât cele în care ne-am obişnuit să evoluăm. Scopul acestor activităţi este o relaţionare pe multiple planuri şi în multiplele forme ale vieţii ale membrilor unui grup, în vederea realizăirii unei mai bune cunoaşteri de sine şi a unei mai strânse relaţionări, atât în cadrul grupului cât şi în viul vieţii.

Dar cum am putea găsi forme de team building paralele, adecvate şi altor domenii de manifestare şi relaţionare umană? Sfera educaţională ar trebui să fie prima în adoptarea şi dezvoltarea unor astfel de programe de dezvoltare personală a tinerilor. Familia însăşi e o echipă ce ar necesita şi s-ar bucura din plin de astfel de programe de team building... Dacă sântem sinceri cu noi, multe organizaţii din varii sfere de activitate umană au nevoie de team building. Şi, de ce nu, întreaga societate umană e o mare grup. Nu are şi ea nevoie de programe speciale de team building? Consider că în primul rând ar avea nevoie – dar cine să se simtă responsabil şi să acţioneze în această direcţie? – de o campanie în care să se aducă în atenţia publică faptul că sântem împreună! (Au facut-o, surpriza, reclamele de la Orange!!) Că sântem complementari unii altora. Team buildingul, la o scară mică, pentru un grup oarecare, tocmai aceasta construieşte: conştiinţa complementarităţii şi dezvoltă capacitatea de comunicare şi conlucrare. Ar trebui să ne înţelegem toţi ca un mare grup. Să ne intereseze „eficienţa” şi binele acestui grup... Orele de clasa ar trebui toate sa fie regandite in ideea team-building-ului...

Punctul de plecare este acesta: că sântem toţi un mare grup. Şcoala poate fi un mare team building. Sfera economică poate fi un mare team building. Spaţiul public, prin toate manifestările sale culturale, poate fi un mare team building. Turismul şi întâlnirile de tot felul pot fi un mare team building. Depinde doar de noi înşine ca toate acestea să fie cu adevărat constructive! Depinde de înţelegerea şi de atitudinea cu care venim la întâlnire! De duhul cu care venim pentru a participa la aceste mari programe de team building!...

OMUL ESTE ÎN EVOLUȚIE

Omul este in evolutie.

Asta inseamna ca pretutindeni ceva nou, pe care cu greu il putem concepe, caci depaseste intotdeauna universul experientei noastre si cadrele noastre conceptuale, se intampla in jurul nostru!

Intr-adevar, o lucrare nemai-auzita, „de care vorbindu-ne cineva, nu l-am crede”, se intampla in jurul nostru! Oameni si grupuri de oameni aleg constient sa colaboreze! Aleg constient sa isi dezvolte capacitatile de colaborare si empatie, in dauna celor de dominare si suprematie!!

Personal stiu pe cineva care, din cine stie ce motive si intelegeri, a ales sa isi orienteze energia si dezvoltarea fiintei sale spre cresterea gradului de empatie si colaborare! Aceasta este alegerea lui. Iesire cu buna stiinta din egoism! Iesire cu buna stiinta dintr-un anumit predeterminism biologic!

Descopar azi ca nu este singurul care alege astfel!...

Intr-o librarie am vazut o carte cu titlul „Empatia in psihoterapie”.

Fara empatie nu putem comunica, de fapt, cu nimeni...

Daniel Goleman vorbind despre inteligenta emotionala si sociala, vorbeste in primul rand de empatie. Dobandirea acestei calitati – a empatiei – ar putea face diferenta intre lumea in care ne-am nascut si lumea mai umana pe care o putem construi!!

Nu vorbesc de construirea Utopiei, ci de o lume care sta, efectiv, in puterea noastra a o construi.

Daca am fi mai empatici!

Daca dezvoltarea empatiei, a colaborarii, a inteligentei emotionale si spirituale ar fi la fel de importanta, pentru noi si pentru institutiile noastre politice si educationale, pe cat de importanta a fost odata supravietuirea fizica.

Singura intrebare pe care ne-o putem pune, asa cum probabil si-a pus-o prietenul meu, este: cat de importanta pentru mine – si nu neaparat pentru institutiile noastre politice si educationale – ci pentru mine – este dezvoltarea empatiei, a inteligentei emotionale, a capacitatii de colaborare?! Si cat de important este pentru noi – din motive de securitate (si inconstienta) – continuarea vechiului nivel coborat de creativitate si colaborare si a vechilor institutii si mentalitati din care, inevitabil, facem si noi parte si, probabil, profitam intr-un fel sau altul?...

Dar oameni ca prietenul meu aleg sa isi canalizeze energia si evolutia fiintei lor spre cresterea gradului de empatie!! O astfel de orientare a energiei si a directiei de evolutie personala conduce cu siguranta la o alta modelare neuronala! La o alta perceptie de sine si a lumii in care traim! La o dezvoltare mai puternica a acelor neuroni oglinda care permit simtirea celuilalt, permit ceea ce noi numim empatie. Prietenul meu cu buna stiinta isi canalizeaza energia fiintei lui spre dezvoltare/empatie si nu pe lupta/supravietuire!! Oamenii cu o astfel de capacitate empatica mai mare, cu o capacitate de colaborare mai mare vor fi cei care, unindu-se in grupuri, vor propasi!

Lumea de maine, biologic vorbind, este a lor!

Prin intermediul internetului, am auzit de Jeremy Rifkin si de al lui Homo Empathicus si civilizatie empatica!! Aceasta geniala sintagma: Homo Empathicus exprima cat se poate de bine noul salt ce sta inainte omului in evolutia sa biologica!! Caci este clar o evolutie biologica! O evolutie a organizarii si dezvoltarii neuronale, ce va conduce spre o reorganizare a lumii omului! O evolutie ce este ceea ce dintotdeauna a fost evolutia: iesire cu buna stiinta dintr-un anumit predeterminism! De data asta „predeterminismul” din care iesim – prin eforturi si alegeri personale – este egoismul nostru, care nu este ceva „funciar” omului ci este doar o structura neuronala creata in timp si mostenita de la stramosi, structura neuronala care astazi se dovedeste din ce in ce mai mult neviabila si care se cere remodelata! Remodelare neuronala care va atrage o remodelare comunitara! Care va conduce la o alta lume a omului! Una a empatiei! La o noua civilizatie!

„Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti!” nu este cu putinta decat daca putem empatiza. Din momentul in care neuronii nostri, prin ceea ce se numeste empatie, intra in comunicare cu neuronii altei fiinte, devenim mai apropiati intr-un fel biologic, asemeni celulelor dintr-un organism pluricelular, interconectate printr-un unic sistem neuronal! Si orice organism pluricelular este un pas biologic inainte fata de organismele unicelulare...

COMANDAMENTUL FRUMUSEȚII

Eu, ca orice om, vreau sa supravietuiesc.

Dar – la fel de puternic – vreau sa traiesc frumos! Aceasta ar fi implinirea mea. Care este pentru mine cel putin la fel de importanta ca supravietuirea fizica!

Ce ma determina pe mine personal sa aleg calea sau modul colaborarii?

In adancul sufletului meu aceasta alegere s-a facut din cauze morale. Si nu datorita unei analize intelepte in care am concluzionat ca colaborarea este superioara rapacitatii. Am ales-o pentru ca ea mi se pare frumoasa, ca ea mi se pare singura care are legatura cu sufletul meu, singura care rezoneaza cu sufletul meu. Dar descopar ca colaborarea poate fi o alegere si o solutie viabila! Viabilitatea colaborarii are insa legatura cu numarul si calitatea oamenilor care aleg impreuna sa colaboreze, sa se sustina reciproc.

In lipsa unui grup de sprijin, cei ce aleg singuri frumusetea, din pacate nu vor supravietui... Si totusi si ei fac parte din specia homo sapiens!! Fiinte programate sa supravietuiasca!! Dar, de dragul frumusetii, au ales altceva!! Aici este maretia omului! Isi poate depasi conditia! Comandamentul frumusetii este la fel de puternic in om ca si comandamentul supravietuirii! Ei vor deveni inainte-mergatori ai celor care vor avea sansa, asemeni noua celor de azi, sa alegem impreuna colaborarea, fara frica de a fi spulberati de o societate umana incapabila de a face loc si calitatii personale a omului...

Am inceput sa citesc o carte de Ilya Prigogine. Ideile si perspectivele lui imi largesc mie astazi orizontul, asa cum odinioara au facut-o cartile lui Tudor Opris, Gislain Lafonte, Paul Ferinni, Eckhart Tolle, Edward de Bonno sau Daniel Goleman. E o carte mai mult stiintifica ce insufla insa puternice schimbari conceptuale in domeniul social si spiritual. Mesajul negrait al autorului este de speranta si de putere pentru omul tanar de azi: universul omului este in constructie: deci deciziile noastre sunt importante: ele – doar ele – modeleaza lumea in care traim! Iar eu adaug: indraznesc sa cred ca astazi ne putem construi lumea in care ne-ar place sa traim! Conditiile culturale si politico-economice de azi ingaduie oamenilor sa se organizeze in grupuri diverse, in comunitati complementare si, prin colaborare si creativitate, putem sa aducem o alternativa reala diverselor sisteme educationale, politice  etc. osificate la numitorul cel mai de jos. Astazi se poate asa ceva! Voi reveni pe acest subiect.

Traim intr-o lume fascinanta si deschisa, ce ne ramane mereu transcendenta, nesfarsita! Dar in care suntem bine primiti – suntem la noi acasa in aceasta devenire – si avem sansa, evoluand, sa ii adancim fascinatia, sa ii marim posibilitatile si nesfarsitul! Si frumusetea! Celalalt mare comandament din noi!

NEVOILE EDUCATIONALE IV

Fiecare va alege propria directie de evolutie si de actiune.

Aceasta alegere va fi constienta si gandita sau mai degraba inconstienta, o urmare a liniilor de forta impersonale ale societatii (acea strategie „rationala” a jucatorilor, ce ii conduce la rezultate colective neoptime).

Personal eu doresc sa particip la constructia unei societati sustenabile si subsidiare!

De aceea doresc sa promovez astfel de idei si sa gandesc o educatie care sa ne ajute sa construim o astfel de societate, civilizatia empatica.

Visez la o educatie in primul rand inter-activa.

Visez o educatie prin colaborare si pentru colaborare. O educatie care sa urmareasca dezvoltarea calitatilor personale ale omului, inteligenta emotionala si sociala, empatia, atitudinea laterala, increderea, curajul, buna-vointa, flexibilitatea, creativitatea, deschiderea. Dar si capacitatea de organizare si auto-disciplina, tenacitatea si mai ales capacitatea de a avea initiative, de a avea curajul sa le afirmi, sa le susti si sa gasesti mijloace pentru a le materiliza.

Visez la o educatie pentru auto-educatie, sustinuta de cercetarile in domeniul neuro-congnitiv si comportamental, bazata pe capacitatea de remodelare neuronala.

Visez la o educatie pentru democratie, responsabilitate si implicare civica, la o educatie ecologica, la o educatie pentru dezvoltarea durabila, la o educatie pentru receptarea mass-mediei, la o educatie pentru sanatate si viata.

Visez la o educatie pentru rezolvarea de probleme reale, la o educatie prin experienta, la o educatie prin aventura.

Toate educatiile enumerate mai sus reprezinta atat nevoi educationale, cat si concepte educationale moderne. Problema cea mai improtanta este incapacitatea de a fi puse in aplicare la adevarata lor masura de un sistem educational institutionalizat. Pentru o  astfel de educatie inter-activa e nevoie de profesori mult mai capabili si mai talentati si mai inteligenti emotionali decat poate produce un sistem institutionalizat... Din fericire, incet-incet, aparitia unui sistem paralel educational, deinstitutionalizat, cu mijloace noi si mult mai adecvate de predare si evaluare va conduce la imbunatatirea celui institutionalizat, in primul rand la cresterea nivelului de empatie a profesorilor acreditati de acest sistem si a mijloacelor de predare/evaluare.

NEVOILE EDUCATIONALE II

Oamenii dintotdeauna au incercat sa inteleaga momentul de azi si sa il prevada pe cel de maine. Evident, ca sa poata supravietui mai bine, ca sa aiba o baza pentru actiunile si deciziile lor. Exista astazi diversi analisti – economici, politici, sociali, ecologici si chiar futurologi, care se ocupa cu studierea prezentului si viitorului.

Insa aceste studii sunt aruncate la gunoi... De ce? Pentru ca de la oamenii de rand pana la politicienii de la varf, nimeni nu reuseste sa actioneze responsabil si sa decida constructiv. (vezi Conferinta de la Copenhaga, 2009 )

Teoria jocurilor cauta sa inteleaga cum oamenii, actionand „rational”, reusesc sa ajunga la „rezultate colective neoptime”. Desi raspunsul este simplu: lui Homo Sapiens ii lipseste inca o atitudine si o capacitate simbiotica care sa faca diferenta dintre lumea de azi si lumea de maine, lume ce sta in puterea noastra sa o construim, mai aproape de ceea ce ne dorim!
Mai are, asa cum si-a dezvoltat inteligenta inginereasca, sa isi dezvolte inteligenta emotionala si pe cea sociala! Mai are sa isi largeasca nivelul empatic: sa ii devina un pic mai vital binele celui de langa el!! Eu cred ca in aceasta directie se poate inainta. E nevoie pentru aceasta de o noua cultura, sustinuta de institutii si structuri politice si educationale pe masura – pe care noi insile le vom gandi si le vom alcatui!! – care sa sustina si sa valorizeze emaptia si colaborarea.

La fel de serios de intelegerea prezentului si a viitorului s-au preocupat filozofii, poetii si artistii, ei din perspectiva gasirii unui sens,  a unor directii de evolutie. Se pune intrebarea: lumea spre care ne indreptam este lumea pe care ne-o dorim? Si daca nu, de ce? Oare nu noi insine constituim lumea? Nu depinde doar de noi incotro ne indreptam? Nu toti ne dorim o lume mai buna? Raspunsul este: Da, toti ne dorim o lume mai buna. Mica diferenta este ca nu toti ne dorim o lume mai buna pentru toti ceilalti. Nivelul scazut de empatie conduce la decizi si actiuni cu rezultate colective neoptime... Aici intervin poetii si filozofii, pentru a reusii sa dea oamenilor un sens si o lucrare care sa ii uneasca in colaborare! Antoine de Saint-Exupery spunea (citez din memorie): daca vrei sa desparti oamenii, arunca-le un sac de merinde. Daca vrei sa ii unesti, determina-i sa zideasca un turn! Sacul de merinde este lumea in care traim, vazuta ca o prada de toti cei pentru care binele comun nu este prea vital... Dar eu, poetul, cred ca oamenii pot depasi, prin auto-educatie si o organizare comunitara mai buna, acest nivel mic de empatie! Eu cred lucrul acesta! Daca depasim nivelul scazut de empatie si colaborare, macar in micile noastre comunitati, sunt convins ca vietile noastre ar fi pline de lumina!

Cineva, vorbind chiar despre nevoile educationale de astazi, observa ca din cultura si educatia noastra a disparut filozofia. In lipsa acestei atitudini filozofice, dispare – fara sa fie resimtit ca atare – catalizatorul si organizatorul principal al vietii unui om: sensul. Nu toti oamenii au tendinta sa mediteze la sensul vietii, dar in lipsa totala a acestei activitati, viata devine confuza si omul egoist si inconstient. Lipsa unui scop care sa dea sens si valoare vietii si care sa ne motiveze si sa umple de energie fiinta noasta se manifesta la nivel social prin ceea ce analistii numesc „rezultate colective neoptime”. Sensul este intotdeauna legat de depasirea starii de inconstienta si a tendintei egoiste si deschiderea spre colaborare si crestere a nivelului de empatie. Iar lipsa sensului este urmata de lipsa motivatiei, a entuziasmului si a bucuriei vietii, iar in cele din urma conduce la depresie si alte alienari psihologice.

Victor Frankl Omul in cautarea sensului vietii a devenit celebru pentru metoda lui de terapie psihologica, cunoscuta ca "logoterapie" sau analiză existenţială. Ideea de la baza teoriei ce a devenit rapid foarte răspândită este că omul este tot timpul în căutarea sensului vieţii. Toţi ne dorim ca viaţă noastră să conteze, toţi ne dorim să aflăm care este acel lucru pe care îl avem de făcut pe perioada existenţei noastre aici. Asta ne motivează si ne umple de energie! Logoterapia se dovedeste foarte buna in tratarea depresiilor. Lipsa unui sens in viata conduce la depresie. Gasirea unuia, ne ajuta sa iesim! Astfel, in lipsa unui sens care sa dea valoare vietii, toti suntem mai mult sau mai putin depresivi, mai lipsiti de energie si entuziasm, mai incapabili de empatie si colaborare!! De asemenea, cercetatorii in domeniul neurologiei au descoperit ca neurogeneza este vindecarea depresiei sau ca depresia este insasi incetarea neurogenezei! Iar neurogeneza – ca si sensul in viata – sunt legate de un interes viu, de o actiune facuta cu pasiune si dedicatie!

Economistul american Jeremy Rifkin a declarat presei internationale ca omenirea se afla in pragul unei noi revolutii industriale, pasind catre energia de tip P2P, un fel de Internet energetic global. Formula avangardista la care se refera Rifkin vizeaza de fapt auto-productia energetica si distributia laterala, elemente care conduc intr-o noua era industriala, marcata de evolutia unei economii energetice fara precedent. Gigantii combustibililor fosili vor fi nevoiti sa se adapteze, altminteri se vor stinge in calea noii economii energetice", a afirmat Rifkin, invitand audienta sa isi imagineze un Internet al energiei, in care milioane de sisteme energetice de mici dimensiuni ar putea fi conectate intre ele, creand o retea gigantica, al carei potential de sharing va depasi limitele conventionalului. "Cand comunicarea si energia se intalnesc sub semnul transformarilor revolutionare, complexitatea civilizatiei si fluxurile energetice determina un impact economic global, care marcheaza schimbari profunde in viata omului la nivel istoric", a explicat Rifkin. Revolutia la care se refera specialistul se bazeaza pe cinci factori determinanti: suportul acordat de guverne energiilor regenerabile, expansiunea masiva a distributiei energetice, cu fiecare edificiu transformat intr-o mica centrala, solutii pentru inmagazinare, crearea unei retele smart si utilizarea vechiculelor electrice. In centrul rationamentului lui Rifkin se afla un unic punct interogativ: "daca sursele de energii regenerabile se afla pretutindeni, noi de ce trebuie sa le utilizam doar in anumite locuri?" In viziunea lui Rifkin, pentru moment, marile parcuri solare, eoliene sau geotermice reprezinta doar o faza intermediara, care anunta tocmai pasajul catre un nou model energetic, cu adevarat eficient si revolutionar, ce va deveni sistemul nervos al unei noi ere economice.

Iar Rifkin nu este nici pe departe singurul care vede si spera ca asa ar putea evolua lucrurile. In tarile dezvoltate a aparut o miscare Orase in tranzitie ce sustine formarea de comunitati locale deschise transformarii economiei intr-una sustenabila (bio-based economy) si organizata local (distributed economy)  Se vorbeste tot mai mult de energia verde, de economia sustenabila, de agricultura bio-dinamica, de schimbarea paradigmelor in educatie, politica, economie si organizare sociala!
De curand a aparut o noua forma de organizare si orientare economica, bio-based economy, inrudita foarte mult cu revolutia industriala si energetica sugerata de Rifkin si sustinuta de reteaua de comunitati locale. Se vorbeste astazi despre distributed economy, distributed energy si despre  distributed democracy. Toate aceasta organizare politica, economica, energetica si educationala este posibila datorita sistemului informational. Este un model organic de inter-relationare a comunitatilor umane locale numit glocal, (de la global-local)

De curand, umbland prin librarii, am descoperit o carte nemaipomenita, Comoara de la baza piramidei, scrisa de C.K. Prahad, caruia i s-a acordat locul unu in topul 50 al ganditorilor influenti in economie si am facut legatura cu ideile si sperantele mele legate de economia sustenabila, de organizarea oamenilor in comunitati in care nevoile energetice, educationale si de hranire sa fie satisfacute cat mai mult utilizand mijloace si resurse locale. Inventarea si producerea mijloacelor ce vor putea sustine transformarea cladirilor in micro-centrale electrice si a economiei si agriculturii dintr-una globala si nesustenabial intr-una glocala si sustenabila (bio-based economy si distributed economy) ar putea efectiv relansa economia si transforma fata pamantului, a relatiilor umane de la baza piramidei! Politicienii, educatorii, artistii si oamenii de stiinta si-ar putea uni eforturile pentru o noua creatie umana: civilizatia empatica si economia subsidiara si sustenabila!!

In definitiv, adevarata intrebare este: cum putem stimula si valorifica talentele si eforturile oamenilor? Cum putem construi o lume si o economie care sa fie sustenabila, viabila in adevaratul sens al cuvantului? Cum putem organiza poltic societatea si ce directie sa dam educatiei pentru ca empatia si colaborarea sa fie sustinute? Ca oamenii sa poata simtii bucuria vietii?...

Nevoile educationale de astazi au legatura cu pregatirea oamenilor in aceasta directie de dezvoltare!!!