Oamenii
dintotdeauna au incercat sa inteleaga momentul de azi si sa il prevada pe cel
de maine. Evident, ca sa poata supravietui mai bine, ca sa aiba o baza pentru
actiunile si deciziile lor. Exista astazi diversi analisti – economici,
politici, sociali, ecologici si chiar futurologi,
care se ocupa cu studierea prezentului si viitorului.
Insa aceste studii sunt aruncate la gunoi...
De ce? Pentru ca de la oamenii de rand pana la politicienii de la varf, nimeni
nu reuseste sa actioneze responsabil si sa decida constructiv. (vezi Conferinta de la Copenhaga, 2009 )
Teoria jocurilor cauta sa inteleaga cum oamenii, actionand „rational”, reusesc sa ajunga la „rezultate colective neoptime”. Desi raspunsul este simplu: lui Homo Sapiens ii lipseste inca o atitudine si o capacitate simbiotica care sa faca diferenta dintre lumea de azi si lumea de maine, lume ce sta in puterea noastra sa o construim, mai aproape de ceea ce ne dorim!
Mai are, asa cum si-a dezvoltat inteligenta inginereasca, sa isi dezvolte inteligenta emotionala si pe cea sociala! Mai are sa isi largeasca nivelul empatic: sa ii devina un pic mai vital binele celui de langa el!! Eu cred ca in aceasta directie se poate inainta. E nevoie pentru aceasta de o noua cultura, sustinuta de institutii si structuri politice si educationale pe masura – pe care noi insile le vom gandi si le vom alcatui!! – care sa sustina si sa valorizeze emaptia si colaborarea.
La
fel de serios de intelegerea prezentului si a viitorului s-au preocupat
filozofii, poetii si artistii, ei din perspectiva gasirii unui sens, a unor directii de evolutie. Se pune
intrebarea: lumea spre care ne indreptam este lumea pe care ne-o dorim? Si daca
nu, de ce? Oare nu noi insine constituim lumea? Nu depinde doar de noi incotro
ne indreptam? Nu toti ne dorim o lume mai buna? Raspunsul este: Da, toti ne
dorim o lume mai buna. Mica diferenta este ca nu toti ne dorim o lume mai buna
pentru toti ceilalti. Nivelul scazut de empatie conduce la decizi si actiuni cu
rezultate colective neoptime... Aici intervin poetii si filozofii, pentru a
reusii sa dea oamenilor un sens si o lucrare care sa ii uneasca in colaborare!
Antoine de Saint-Exupery spunea (citez din memorie): daca vrei sa desparti
oamenii, arunca-le un sac de merinde. Daca vrei sa ii unesti, determina-i sa
zideasca un turn! Sacul de merinde este lumea in care traim, vazuta ca o prada
de toti cei pentru care binele comun nu este prea vital... Dar eu, poetul, cred ca oamenii pot depasi, prin
auto-educatie si o organizare comunitara mai buna, acest nivel mic de empatie!
Eu cred lucrul acesta! Daca depasim nivelul scazut de empatie si colaborare,
macar in micile noastre comunitati, sunt convins ca vietile noastre ar fi pline
de lumina!
Cineva,
vorbind chiar despre nevoile educationale de astazi, observa ca din cultura si
educatia noastra a disparut filozofia. In lipsa acestei atitudini filozofice, dispare – fara sa fie resimtit ca atare –
catalizatorul si organizatorul principal al vietii unui om: sensul. Nu toti
oamenii au tendinta sa mediteze la sensul vietii, dar in lipsa totala a acestei
activitati, viata devine confuza si omul egoist si inconstient. Lipsa unui scop
care sa dea sens si valoare vietii si care sa ne motiveze si sa umple de
energie fiinta noasta se manifesta la nivel social prin ceea ce analistii
numesc „rezultate colective neoptime”. Sensul este intotdeauna legat de depasirea starii de inconstienta si a
tendintei egoiste si deschiderea spre colaborare si crestere a nivelului de
empatie. Iar lipsa sensului este urmata de lipsa motivatiei, a entuziasmului si
a bucuriei vietii, iar in cele din urma conduce la depresie si alte alienari
psihologice.
Victor
Frankl Omul in cautarea sensului vietii a devenit celebru
pentru metoda lui de terapie psihologica, cunoscuta ca "logoterapie" sau analiză existenţială. Ideea
de la baza teoriei ce a devenit rapid foarte răspândită este că omul este tot
timpul în căutarea sensului vieţii. Toţi ne dorim ca viaţă noastră să conteze,
toţi ne dorim să aflăm care este acel lucru pe care îl avem de făcut pe perioada
existenţei noastre aici. Asta ne motivează si ne umple de energie! Logoterapia
se dovedeste foarte buna in tratarea depresiilor. Lipsa unui sens in viata
conduce la depresie. Gasirea unuia, ne ajuta sa iesim! Astfel, in lipsa unui
sens care sa dea valoare vietii, toti suntem mai mult sau mai putin depresivi,
mai lipsiti de energie si entuziasm, mai incapabili de empatie si colaborare!!
De asemenea, cercetatorii in domeniul neurologiei au descoperit ca neurogeneza
este vindecarea depresiei sau ca depresia este insasi incetarea neurogenezei!
Iar neurogeneza – ca si sensul in viata – sunt legate de un interes viu, de o
actiune facuta cu pasiune si dedicatie!
Economistul american Jeremy Rifkin a declarat presei
internationale ca omenirea se afla in pragul unei noi revolutii industriale,
pasind catre energia de tip P2P, un fel de Internet energetic global. Formula avangardista la care se refera Rifkin vizeaza de fapt auto-productia energetica si distributia
laterala, elemente care conduc intr-o noua era industriala, marcata de
evolutia unei economii energetice fara precedent. Gigantii combustibililor
fosili vor fi nevoiti sa se adapteze, altminteri se vor stinge in calea noii
economii energetice", a afirmat Rifkin, invitand audienta sa isi imagineze
un Internet al energiei, in care milioane de sisteme energetice de mici
dimensiuni ar putea fi conectate intre ele, creand o retea gigantica, al carei
potential de sharing va depasi limitele conventionalului. "Cand
comunicarea si energia se intalnesc sub semnul transformarilor revolutionare,
complexitatea civilizatiei si fluxurile energetice determina un impact economic
global, care marcheaza schimbari profunde in viata omului la nivel
istoric", a explicat Rifkin. Revolutia la care se refera specialistul se
bazeaza pe cinci factori determinanti: suportul acordat de guverne energiilor
regenerabile, expansiunea masiva a distributiei energetice, cu fiecare edificiu
transformat intr-o mica centrala, solutii pentru inmagazinare, crearea unei
retele smart si utilizarea vechiculelor electrice. In centrul rationamentului
lui Rifkin se afla un unic punct interogativ: "daca sursele de energii
regenerabile se afla pretutindeni, noi de ce trebuie sa le utilizam doar in
anumite locuri?" In viziunea lui Rifkin, pentru moment, marile parcuri
solare, eoliene sau geotermice reprezinta doar o faza intermediara, care anunta
tocmai pasajul catre un nou model energetic, cu adevarat eficient si
revolutionar, ce va deveni sistemul nervos al unei noi ere economice.
Iar
Rifkin nu este nici pe departe singurul care vede si spera ca asa ar putea evolua lucrurile. In tarile dezvoltate a
aparut o miscare Orase in tranzitie ce sustine formarea de comunitati locale deschise transformarii
economiei intr-una sustenabila (bio-based economy) si organizata local
(distributed economy) Se vorbeste tot
mai mult de energia verde, de economia sustenabila, de agricultura
bio-dinamica, de schimbarea paradigmelor in educatie, politica, economie si
organizare sociala!
De curand a aparut o noua forma de organizare si orientare economica, bio-based economy, inrudita foarte mult cu revolutia industriala si energetica sugerata de Rifkin si sustinuta de reteaua de comunitati locale. Se vorbeste astazi despre distributed economy, distributed energy si despre distributed democracy. Toate aceasta organizare politica, economica, energetica si educationala este posibila datorita sistemului informational. Este un model organic de inter-relationare a comunitatilor umane locale numit glocal, (de la global-local)
De curand a aparut o noua forma de organizare si orientare economica, bio-based economy, inrudita foarte mult cu revolutia industriala si energetica sugerata de Rifkin si sustinuta de reteaua de comunitati locale. Se vorbeste astazi despre distributed economy, distributed energy si despre distributed democracy. Toate aceasta organizare politica, economica, energetica si educationala este posibila datorita sistemului informational. Este un model organic de inter-relationare a comunitatilor umane locale numit glocal, (de la global-local)
De
curand, umbland prin librarii, am descoperit o carte nemaipomenita, Comoara de la baza piramidei, scrisa de C.K. Prahad, caruia i s-a acordat locul unu in
topul 50 al ganditorilor influenti in economie si am facut legatura cu ideile si sperantele mele legate de economia sustenabila, de organizarea
oamenilor in comunitati in care nevoile energetice, educationale si de hranire
sa fie satisfacute cat mai mult utilizand mijloace si resurse locale.
Inventarea si producerea mijloacelor ce vor putea sustine transformarea
cladirilor in micro-centrale electrice si a economiei si agriculturii dintr-una
globala si nesustenabial intr-una glocala
si sustenabila (bio-based economy si distributed economy) ar putea efectiv
relansa economia si transforma fata pamantului, a relatiilor umane de la baza
piramidei! Politicienii, educatorii, artistii si oamenii de stiinta si-ar putea
uni eforturile pentru o noua creatie umana: civilizatia empatica si economia
subsidiara si sustenabila!!
In definitiv, adevarata intrebare este: cum putem stimula si valorifica talentele si eforturile oamenilor? Cum putem construi o lume si o economie care sa fie sustenabila, viabila in adevaratul sens al cuvantului? Cum putem organiza poltic societatea si ce directie sa dam educatiei pentru ca empatia si colaborarea sa fie sustinute? Ca oamenii sa poata simtii bucuria vietii?...
Nevoile educationale de astazi au legatura cu pregatirea oamenilor in aceasta directie de dezvoltare!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu