MOTIVATIA 3.0

Acesta este un articol alcatuit din texte luate din „Drive”, cartea lui Daniel Pink.

Interventia mea este nesemnificativa.

Calculatoarele si telefoanele mobile functioneaza datorita unui sistem de operare. Sub suprafata echipamentului si dincolo de programele la care lucrezi, exista un set de proceduri care contin instructiuni, protocoale si ipoteze care permit ca totul sa functioneze perfect. Multi dintre noi nu ne gandim la sistemele de operare. Le remarcam doar atunci cand dau rateuri – atunci cand programele pe care ar trebui sa le gestioneze devin tot mai complicate si depasesc puterea de gestionare a respectivelor sisteme de operare. In acel moment, calculatorul nostru cade. Iar programatorii isteti stau si rescriu unul fundamental mai bun: o optimizare!

Si societatile au sisteme de operare!

Legile, uzantele sociale si structurile economice sau educationale pe care le intalnim in fiece tip de societate sunt asezate pe un set de instructiuni, proptocoale si ipoteze despre felul in care functioneaza lumea.

Se bazeaza pe presupuneri despre natura si comportamentul uman!

Aceste presupuneri despre natura si comportamentul uman se schimba constant! Pe masura ce omul si comportamentul lui se schimba! Si acesta se schimba pentru ca omul evolueaza biologic: ceea ce numim „natura umana” se schimba, evolueaza; nu este un dat funciar al omului! (aceasta este o nuantare personala, vis-vis de textul original)

La inceputurile noastre, adica foarte demult, acum cincizeci de mii de ani, omul incerca sa supravietuiasca. Aceasta era principala lui motivatie, principala linie de forta ce structura viata si comunitatile omului. Sa denumim acest sistem de operare timpuriu Motivatia 1.0. Nu era deosebit de elegant, nici foarte departe de cel al animalelor, dar ne-a ajutat sa supravietuim. A functionat. Pana a inceput sa nu mai fie atat de eficient!...

Pe masura ce oamenii au format societati mai complexe, avand nevoie sa coopereze pentru a fi tot mai eficienti, sistemul de operare bazat pe motivatia biologica devenea tot mai inadecvat. Ba chiar trebuia temperat, pentru a nu ne fura mancarea sau nevasta unu altuia. Oamenii insisi au inceput sa doreasca mai mult de la ei insisi si de la comunitatea in care traiau! Datorita evolutiei tehnologice si organizationale si nevoii biologice de a face fata noilor provocari, de data asta diferite de cele naturale, intalnite pana atunci, omul evolueaza, se schimba. Si odata cu schimbarea lui se schimba si structurile sociale in care evolueaza. Si astfel, intr-un efort de o remarcabila innoire si crestere, am inlocuit treptat vechiul „sistem de operare” tip 1.0 cu o noua versiune 2.0, compatibila cu felul in care ajunsesem sa muncim si sa traim.

Primul stimulent era in continuare viabil si functional, in anumite conditii, dar nu mai putea da singur forta de organizare a cine devenisem cu adevarat noi oamenii. Pentru o organizare optima s-a aratat foarte viabil stimulentul recompenselor si pedepselor. Acest nou sistem de de operare l-am numit Motivatia 2.0

Acest al doilea stimulent a fost esential in ceea ce numim progresul tehnic si cultural al civilizatiei noastre, mai ales din vremea revolutiei industriale incoace. Evolutiile tehnologice – motorul cu abur, calea ferata, electricitatea, radioul si televiziunea – au avut un rol crucial in stimularea cresterii industriale si a buna-starii. Un rol similar l-au avut si inovatiile mai putin tangibile, mai ales opera unui inginer american pe nume Frederick Winslow Taylor. La inceputul anilor 1900, Taylor era convins ca afacerile erau conduse in mod ineficient, aleatoriu chiar si a inventat ceea ce el a numit „management stiintific”. Inventia lui a fost un fel de „software” realizat cu pricepere pentru a rula pe platforma Motivatiei 2.0 Modelul a fost adoptat repede si pe scara larga. Oamenii, in aceasta abordare, erau vazuti ca parti componente ale unei mari masinarii, economice sau politice. Daca ar face ce trebuie la momentul oportun, masinaria ar functiona perfect. Si, pentru a va asigura ca acest lucru se intampla, nu avem de facut decat sa recompensam comportamentul dorit si sa il sanctionam pe cel nedorit. Prezumtia era ca omul este o componenta intr-o masinarie economica sau sociala si ca el raspunde rational la acest tip de stimul exterior, recompensa si pedeapsa. De cand ne amintim, ne-am configurat organizatiile economice sau sistemele educational si ne-am edificat vietile in jurul acestei prezumtii fundamentale: modalitatea in care poate fi imbunatatita performanta sau incurajata educatia este aceea a inserarii omului intr-un mecanism social sau economic (in care el este doar o componenta depersonalizata) si stimularea lui prin recompense sau infricosarea lui prin pedepse...

In ciuda progresului tehnologic, Motivatia 2.0 nu este chiar innobilatoare. Ceea ce mana omul este dorinta unei recompense sau frica de pedeapsa...

Acest sistem a functionat bine. Pana cand nu a mai facut-o...

Scola de ieri si de azi este conceputa si functioneaza exact pe aceasta prezumtie despre natura umana. Ken Robinson, intr-un fel cat se poate de elocvent, vorbeste despre aparitia sistemului educational de azi, conceput pentru a raspunde nevoilor primei revolutii industriale, pentru a forma oameni care sa se integreze in acel sistem economic si care, inevitatbil, a fost conceputa dupa exact imaginea fabricilor... In care copiii nu sunt decat niste materii prime intrate pe banda rulanta ca mai apoi sa devina, prin „educatie”, componentele de care are nevoie mecanismul economic si politic nationalist.

Dar in 1960, Douglas McGregor, profesor de management la MIT a contestat presupunerea ca oamenii sunt, in mod fundamental, componente, inerti – ca fara recompense si fara pedepse externe nu ar face mai nimic. Oamenii au alte motivatii. Mai inalte! Iar aceste motivatii launtrice, daca nu ar fi inhibate tocmai de sistemele noastre educationale si economice, ci mai degraba ar fi puse in valoare si sustinute, ar putea aduce mari beneficii si innoiri in lumea noastra. Gratie lucrarilor lui McGregor si a celor ca el, multe organizatii au cautat solutii pentru a democratiza conducerea, pentru a da mai multa autonomie si responsabilitate angajatilor. Aceste ameliorari au eliminat unele slabiciuni, dar au echivalat, totusi, cu o imbunatatire modesta a sistemului de operare: Motivatia 2.1. Nu s-a reusit, inca, o optimizare reala.

Dar unii oamenii evolueaza si, sprijinindu-se in comunitati, trag omenirea mai departe! Edward Deci si Richard Ryan impreuna, dupa multe cercetari si descoperiri uimitoare despre comportamentul uman si despre ceea ce ne mana cu adevarat, au creat „teoria autodeterminarii”. Aceasta teorie (despre natura umana) sustine ca avem trei nevoi psihologice – competenta, autonomia si interconectarea. Iar aceste nevoi psihologice, pe masura evolutiei speciei umane (cea care face azi saltul de la Homo Sapiens la Homo Empathicus!), devin tot mai puternice, adevaratele forte de edificare a vietii omului si de structurare a comunitatilor lui!

Daca exista ceva fundamental in natura noastra, este capacitatea de a fi interesati. Unele lucruri o consolideaza, altele o submineaza. Altfel spus, suntem cu totii motivati intrinsec: de pasiune, de dorinta de a evolua si a ne inter-conecta intr-un mod care sa ne puna in valoare, de dorinta de a participa la o lucrare care sa faca din lumea asta un loc mai bun! Aceasta motivatie este innobilatoare! Are legatura cu puternicul comandament al frumusetii! Este o parte foarte importanta a ceea ce inseamna sa fii om!

Aceasta presupune ca interesul fata de creatie si dezvoltare si participare este la fel de natural ca joaca sau odihna! Pentru a pune in valoare motivatia intrinseca si a crea pentru ea un cadru educational si economic proprice trebuie sa temperam mentalitatea 2.0 si chiar sa schimbam cu totul vechile structuri 2.0, atat pe cele economice si politice cat, mai ales, pe cele educationale. Teza mea este ca copiii ar inflori si ar evolua cu totul altfel, mult mai bine in cadrul unei educatii 3.0, bazata pe nevolie noastre adanci de autonomie, dezvoltare si inter-conectare si conlucrare! Si acesti copiii, crescand, nu vor mai putea trai in si accepta o societate a carui nivel de colaborare si empatie este specific mentalitatii 2.0 si vor contrui o alta! Mai nobila, dupa masura si nevoile lor!

Motivatia 3.0 e o motivatie delicata: poate fi stimulata, dar poate fi si inhibata! Motivatia 3.0 pentru a inflori are nevoie de o gradina in care sa fie udata! Mecanismele si structurile Motivatiei 2.0 mai degraba inabusa acest al treilea stimulent. Principala lucrare a oamenilor de azi este crearea structurilor politice, educationale si economice in care nevoile nostre de autonomie, dezvoltare personala si conlucrare in vederea unui scop care sa faca lumea mai frumoasa sa poata inflori!!

Vestea cea buna este ca oamenii au inceput aceasta lucrare de transformare radicala a paradigmelor politice, educationale si economice a lumii noastre! Ceea ce mana aceasta evolutie comunitara este evolutia personala a fiecaruia! Si oameni de pretutindeni se unesc in mici comunitati, fie economice, stiintifice, educationale sau politice pentru a se sprijini reciproc, a colabora si ... a construi o lume noua!

Poate ca inceputurile sunt mici, dar cine a dispretuit aceste inceputuri mici?...