DESPRE NEUROGENEZĂ

Este clar ca, dincolo de inevitabila degradare neuronala odata cu inaintarea in varsta, principala cauza a incapacitatii batranilor de a se schimba, de a percepe noutatea, de a comunica adecvat etc. nu este datorata batranetii, ci lipsei neurogenezei! Neurogeneza este procesul prin care organismul nostru produce noi neuroni, necesar formării de noi conexiuni neuronale (necesare și ele, la rândul lor) însușirii, deprinderii diverselor noi abilități.

Pentru declanșarea neurogenezei este nevoie de efort voluntar și atenție în deprinderea unei noi abilități, explorarea unui nou domeniu, acceptarea unei noi provocări, deschiderii către nou, divers, neașteptat !

În funcție de nevoi, conectivitatea neuronală se poate dezvolta, se poate transforma. Termenul încetățenit pentru calitatea conectivității neuronale de a se transforma este neuroplasticitate.

Neurogeneza este naturala primei copilarii (0-3ani), nefiind necesar efortul voluntar al copilului pentru generarea de noi neuroni. Dar ramane in continuare, pentru dezvoltarea diferitelor abilitati, (dezvoltare ce se regaseste si la nivelul conectivitatii neuronale), necesitatea efortului voluntar si al perseverentei disciplinate a copilului. In prima copilarie avem cu toti o extraordinara potentialitate neuronala. Doar de noi depinde sa o folosim, sa o fructificam. Orice dezvoltare a unei abilitati sau alta, orice explorare a unui domeniu sau altul se va regasi la nivel neuronal in conexiunile dintre neuroni. Cele puternic uzitate vor continua sa traiasca. Cele nefolosite vor pieri sau vesteji. Astfel ca, in timp, avem mai putina capacitate neuronala de a explora noi domenii, de a invata noi lucruri, de a deprinde noi abilitati. O alta neurogeneza naturala are loc in vremea adolescentei, intre 10 si 16 ani si ea corespunde unei alte perioade biologice de dezvoltare, de expansiune. Natura da omului mijloacele necesare. Se intampla acelasi lucru: prin efort  voluntar, atentie si disciplina, tanarul deprinde repede alte noi abilitati, necesare noului sau context de viata. De la 16 ani incolo, pana pe la 20 de ani, neuronii si conexiunile nefolosite vor pieri, se vor atrofia ca orice organ nefolosit. Putem observa cu usurinta ca unii oameni sunt foarte eficienti intr-un domeniu si ineficienti in altul. Mai putem observa, cu trecerea timpului, cum oameni incep sa prefere sa actioneze in domeniul in care se pricep mai bine, care ii valorizeaza, devenind destul de opaci la alte domenii sau la orice depaseste universul lor. De asemenea, observam ca unii oameni au puterea sa nu se inscrie in aceste tipare, reusind sa isi pastreze, sa isi dezvolte o capacitate mai mare de comunicare-dezvoltare. Toate au legatura cu tipul de conexiuni facute la tinerete si uzitate mai mult, pe de o parte, si cu efortul voluntar de adaugare a unei noi abilitati facut mai spre batranete.

Pana de curand se „stia” (asemeni unei dogme) ca pentru omul adult, cu atat mai mult pentru cel batran, nu mai exista neurogeneza. Vestea cu adevarat buna este ca exista neurogeneza la orice varsta! Se spune ca nevoia te invata!

Natura sau Dumnezeu a avut grija sa dea omului toate mijloacele necesare supravietuirii sau implinirii personale! In fata provocarii de a invata un lucru nou, daca omul vine cu deschidere si incredere, cu efort voluntar, cu atentie si disciplina, creierul lui se va imbogati, indiferent de varsta, cu noi neuroni ce vor constitui conexiunile necesare noi deprinderi! Evident, toate acestea se fac mai usor la tinerete si ar fi bine sa fie facute la tinerete, caci ele ne vor face o viata mai plina si mai fericita. Dar tinerii nu sunt constienti ce pot pierde si nu sunt dispusi sa aloce un efort voluntar in alte directii decat in cele in care sunt, oricum, obligati de scoala si de presiunile urgente ale vietii. Dezvoltarea personala este o prioritate pentru oricine, dar nefiind presanta, si cerand si un efort sustinut, e amanata la nesfarsit...

Constienta de sine presupune mai multe lucruri si, pentru mine, presupune si aceasta lucrare constienta de dezvoltare, de modelare a propriului fiinte, de dezvoltare personala!

Un astfel de om, cu o neurogenza continua, daca viata lui inseamna o continua deschidere provocarii, necunoscutului, celorlalti, un continuu efort voluntar de deschidere si atentie la tot si la toate, va fi capabil sa vada noutatea, indiferent de varsta! Va fi capabil sa se bucure de viata, indiferent de varsta! Cercetarile mai noi ale medicinei comportamentale au descoperit ca cel mai bun leac impotriva depresiei, a angoaselor si a incapacitatii de a face fata stresului este... neurogeneza! S-a observat ca un om deschis, care isi dedica efortul si energia dezvoltarii personale si relationare, isi stimuleaza neurogeneza si vede lucrurile proaspat! Bineinteles, cauzalitatea este in ambele directii: neurogeneza ii permite sa vada lucrurile noi, proaspete, iar aceasta perceptie, deschidere ce catalizeaza energia si efortul persoanei spre dezvoltare, stimuleaza neurogeneza! Aceasta ar fi o spirala benefica. Cealalta e un cerc vicios...

Nu este nici un secret ca un om, pe care l-am numi constient, e mai fericit si mai sanatos, in sensul unei bucurii de viata. Mai capabil de a comunica cu toti, mai capabil de a fi adecvat, nuantat, in functie de context, mai capabil de a se descurca in situatii noi, dincolo de experienta lui obisnuita, mai capabil de iubire, de uimire, mai increzator in sine, in capacitatea lui de a face fata provocarilor si, inevitabil, mai onest, mai curajos, mai indraznet, mai el insusi in orice context!

Daca il putem numi constient, cu adevarat il putem numi si creativ, caci el isi decide, creeaza propria viata frumoasa! Nu este o victima a nimanui!

Problema cea mare este ca la o anumita varsta, continund cvasiinconstienta in care am trait, nu mai vedem noul, efortul de schimbare si dezvoltare ni se pare tot mai mare, se mai adauga o gramada de factori psihologici cum ar fi stima de sine (scazuta, evident, sau bombastica), nevoia de confirmare, de a avea dreptate, frica de a nu avea dreptate etc si altfel nu mai gasim puterea acelui efort ce ar putea stimula neurogeneza si neuroplasticitatea, ce ar putea innoi sau relansa viata noastra. Creierul nostru se plictiseste odata cu noi, ne simtim victime, suferim si nu stim de ce, nu intelegem care a fost sau care mai poate fi rostul vietii asteia...

Cel mai eficient mod de schimbare a ideilor este acela care porneste din interior, prin rearanjarea interna a informatiilor disponibile, si nu din exterior, prin conflict.