AUTONOMIA

Organizarea si functionarea institutiilor azi este construita pe anumite ipoteze despre natura umana. Presupune ca pentru a intreprinde o anumita actiune sau pentru a progresa, oamenii au nevoie de un imbold, ca in absenta unei recompense sau a unei pedepse, ar pierde timpul si nu ar face nimic constructiv. Mai presupune ca oamenii trebuie dirijati si continuu supravegheati, caci altfel tendinta lor naturala i-ar trage spre rau (lene, minciuna, furt, greseala). Asa ca e nevoie in primul rand de un sistem bine pus la punct de recompense si sanctiuni! Si mai ales a unui sistem de control si dirijare! Asa s-au nascut structurile politice, educationale si economice de azi!

Dar oare aceasta sa fie natura noastra fundamentala?

Atitudinea laterala ne indeamna sa cercetam constant etichetele si presupozitiile, sa verificam valabilitatea si eficienta modelelor si sa incercam constant sa le imbunatatim. Universul omului este in evolutie, asa ca este foarte indicat ca din cand in cand aceste presupozitii, considerate in timp imuabile, sa vie reverificate, reanalizate.

Cercetarile din ultima vreme din sfera umana ne determina sa contestam vechile presupozitii, pe care sunt ridicate toate institutiile de azi, si sa le inlocuim cu altele, mai aproape de adevar, mai aproape de ceea ce a devenit omul, de ceea ce este omul astazi!

Cand venim pe lume suntem programati sa fim pasivi si inerti sau activi si implicati?

Avem inclinarea naturala de a fi rai si a evolua spre josnicie sau avem inclinatia naturala spre colaborare?

Poate ca unii oameni merg inainte pe vechile presupozitii, dar altii, ca mine, cred ca inclinarea omului este spre colaborare si, mai mult, ca aceasta inclinare poate fi sustinuta, educata si valorizata. Sau poate fi inhibata pana la a fi cu totul intoarsa, in functie de un context sau altul. Atunci, acesti oameni care cred ca mine, se unesc si cauta, in ciuda dificultatilor, sa construiasca acel mediu, acel spatiu uman, care sa fie pentru ei si copiii lor, un spatiu in care colaborarea si empatia, dezvoltarea personala si dorinta de sens sa fie sustinute si valorificate!

Uitati-va la copii: ati vazut pe vreunul care sa fie pasiv si sa astepte dirijare si control? Nu cred! Ati vazut pe vreunul care sa nu fie curios? Dar adolescenti de 15 ani si oameni maturi de 40 sau 60 de ani sigur ati vazut: deveniti pasivi si asteptand sa fie dirijati! Cu energia si pasiunea supte, incapabili de curiozitate sau entuziasm... Daca devenim asa nu este din cauza naturii noastre. Este pentru ca ceva ne-a inabusit launtrul: a ucis samanta din noi, a ucis flacara!...

Dar sta in mana noastra sa construim azi acele spatii economice si educationale in care flacara sa nu fie stinsa, ci sa se inteteasca de la celelalte flacari, iar semintele sa infloreasca, unele alaturi de celelalte!! Suntem pioni sau jucatori? Aceasta decide fiecare pentru el insusi! Pionii vor continua sa fie sacrificati, iar jucatorii isi vor construi lumea in care le-ar place sa traiasca!!

Noile valori ale auto-educatiei de azi presupun a rezista tentatiei de a controla si a manipula oamenii si, in schimb, a face tot posibilul pentru a redestepta in ei demnitatea autodeterminarii. Aceasta capacitate innascuta de autodeterminare se afla in centrul Motivatiei 3.0. Autodeterminarea este legata de colaborare si inter-dependenta in libertate, in care manifestarea pe calea propriei deveniri nu este deturnata de forte considerate straine sinelui. Sentimentul autodeterminarii are un efect puternic asupra atitudinii si performantei individuale, un nivel mai mic de oboseala si unul superior de buna stare psihologica.

Sentimentul sau constiinta autodeterminarii si a dezvoltarii personale, precum si colaborarea si participarea la o lucrare datatoare de sens, da omului tot ce are nevoie pentru a inflori si a fi generos, sanatos, bucuros, echilbrat, empatic si bine-voitor. Nu putem decide in locul altora, dar cei care credem in aceasta sansa putem sa ne unim si sa construim aceste mici spatii comunitare in care sa facem posibila inflorirea motivatiei 3.0: a autodeterminarii, a dezvoltarii personale si a colaborarii intru ceva care ne implineste ca oameni!!

In lipsa tot mai evidenta de eficacitate a modelului de operare 2.0, se insista tot pe el: si oamenii si elevii muncesc tot mai mult, nemai-avand timp nici sa se refaca. Totul e incadrat in orare si programe... O continua alergatura fara de oprire care suge toata pasiunea din noi si toata armonia dintre noi... Astfel, pe langa faptul ca ne furam si ne ratam singuri viata, fara a dispune de timpul nostru, este aproape imposibil sa ne bucuram de autodeterminare in viata! Si fara autodeterminare, fara a putea cat de cat decide in privinta vietii noastre, a modului de organizare propriu, a directiilor pe care ai vrea sa evoluezi si a lucrurilor pentru care ai vrea sa te dedici, sigur nu ne simtim bine!

Depinde doar de noi sa construim o lume in care sa sprijinim si sa valorificam autodeterminarea!! Incurajarea autodeterminarii nu inseamna descurajarea responsabilitatii! Dar si aici Motivatia 3.0 pleaca de la o presupunere diferita decat cea 2.0 si anume ca oamenii vor sa fie responsabili! Oamenii vor sa fie inter-conectati! Si ca, asigurandu-se de faptul ca au si ei un cuvant de spus asupra sarcinilor, timpului, metodei si echipei in cadrul careia colaboreaza, se indreapta spre destinatie!!

Pana la urma, daca vorbim de om si de calitate a vietii umane, de motivatie, pasiune, entuziasm sau responsabilitate, hai sa punem bazele acelei societati umane in care fiecare sa simta ca participa liber si are un cuvant de spus: incepand de la auto-determinarea sa pana la participarea personala la diferitele proiecte ale comunitatii respective!! Fiecare se va simti mai om, va lucra cu mai mult suflet, va alege sa fie responsabil si dedicat, va aloca efort si timp, acolo unde fiinta lui este valorizata si respectata! Unde este tratat de la egal la egal! Unde lumea in care traieste este si propria lui constructie! Cam atata despre autodeterminare, demnitate si motivatie interioara!