Politica este arta de a organiza o societate
umana astfel incat aceasta sa propaseasca, iar membrii ei sa se simta
valorizati si impliniti ca oameni.
Cum am putea construi o astfel de societate
care sa fie viabila si echitabila?
Cum putem stimula si valorifica capacitatile
si eforturile oamenilor?...
Se intreaba politicienii si educatorii acest
lucru?...
Se intreaba omul de rand, prins in alergatura
zilnica, acest lucru?...
Se intreaba tanarul cel plin de energie si
vitalitate acest lucru?...
Cum putem construi o societate umana care sa
fie viabila si in care oamenii sa aibe bucuria vietii?
Cum putem stimula si
valorifica capacitatile si eforturile oamenilor?...
Ce fac eu, personal, pentru materializarea
unei astfel de societati? Ce imi propun sa fac? Cred eu ca lumea poate fi mai
buna decat cea de azi? Daca da, atunci care ar putea fi aportul meu? Care ar
putea fi contributia mea?... Imi propun vreo auto-educatie in acest sens?...
O societate umana „mai buna” nu apare de la sine...
Daca oamenii muncesc tot mai mult, cate 10-12 ore pe zi, in agricultura, uzine
sau in birouri, plini de stres si oboseala, nu inseamna ca ei construiesc o
lume mai buna... Oricat se munceste fiecare sa construiasca o lume mai buna
pentru el si copiii lui, per total nu participa la constructia unei lumi mai
bune... E doar o munca de Sisif... Teoria jocurilor (Dilema prizonierilor) ne spune foarte clar: atata timp cat alegem din perspectiva binelui individual, rezultatele colective sunt departe de a fi optime pentru noi...
O lume mai buna nu se poate construi atata
timp cat nu ne propunem acest lucru!
O societate umana viabila si o economie
sustenabila nu pot aparea de la sine!
O colaborare echitabila si reciproc
avantajoasa nu poate aparea de la sine, daca nimeni nu isi propune acest lucru!
Daca nimeni nu se intreaba serios „cum putem
stimula si valorifica capacitatile si eforturile oamenilor?” ce sanse avem sa
traim vreodata intr-o lume mai frumoasa?... Ce sanse avem sa construim lumea in
care ne-ar place sa traim?
Daca vrem o lume mai buna trebuie sa o gandim
si sa o construim activ si constient!
„O lume mai buna” nu este o utopie. Acest
deziderat este cel care sustine omenirea sa mearga inainte, nu progresul
tehnologic!! Si va voi arata de ce!
Este cunoscuta ideea ca progresul tehnologic
este intotdeauna insotit de riscul proastei lui utilizari. Inventarea a orice,
poate avea atat urmari benefice cat si malefice. „O lume mai buna” este ceea ce
ne sprijina sa dam o utilizare benefica progresului, sa dam valoare propriei
capacitati ingineresti. Fara eforturile celor ce cauta sa construiasca „o lume
mai buna”, care cauta sa gasesca si sa dea un sens evolutiei umane si astfel si
un sens ingeniozitatii mintii noastre, avem mari sanse sa terminam distrugand
planeta. Din ce in ce mai ingeniosi, dar inconstienti, incapabili de a actiona
rational si coordonat... Ingeniozitatea in domeniul tehnologic trebuie sa fie
insotita si balansata de inteligenta emotionala, de capacitatea oamenilor de a
fi constructivi, nu numai ingeniosi! Iar aceasta nu se poate face decat in
colaborare si empatie, caci altfel vei folosi mijloacele materiale, resursele
propri si planetare in mod egoist si inconstient, necoordonat cu un bine
care sa tina cont de toti, care sa implice si pe cei din jurul tau. Doar
empatia si colaborarea pot face acest lucru.
„O lume mai buna” presupune un grup de oameni
in primul rand mai constienti. Si mai curajosi. Care, din anumite motive, cred
in aceasta posibilitate si isi propun
sa construiasca o lume mai umana.
Va voi prezenta acum celebra „Dilema a
prizonierilor”.
Doi oameni sunt prinsi si considerati ca
posibili vinovati, dar politia nu are prea multe dovezi impotriva lor, asa ca
ii separa si le propune acelasi targ:
1.
Daca
unul il invinovateste pe celalalt, iar celalalt tace, cel invinovatit primeste
20 de ani inchisoare, iar cel care a invinovatit, scapa
2.
Daca
amandoi se invinovatesc, primesc fiecare aceiasi pedeapsa, 10 ani
3.
Daca
amandoi tac, vor fi inchisi, in lipsa de probe, fiecare 1 an
Evident ca cea mai buna solutie ar fi sa taca
impreuna si sa primeasca fiecare 1 an de inchisoare. Dar, in urma
rationamentului fiecare alege sa il invinovateasca pe celalat si sa primeasca
fiecare 10 ani! Concluzia este clara; comportamentul rational conduce la un
echilibru, la o stare de lucruri care nu este nici pe de parte cea mai buna
solutie!
Exact asa se intampla si in lumea reala de zi
cu zi: Situatia actuala, modelele actuale politice, economice, educationale,
modul in care traim, in care actionam etc nu sunt cele mai bune solutii, ci ele
sunt urmarea alegerilor „rationale” ale oamenilor, alegeri facute doar din
perspectiva proprie, fara a fi coroborate cu intregul.
Concluzia este clara: daca oamenii ar putea
colabora, daca colaborarea ne-ar deveni
mai vitala decat egoismul, daca am putea sa ne bazam unii pe altii, daca
rationala ar fi colaborarea si nu egoismul, cei doi prizonieri ar alege sa
taca, stiind ca se pot baza unul pe celalat, si lumea noastra ar putea fi un
loc mai bun. Jocul dintre cei doi prizonieri este un model aproape exact cu al
lumii in care traim: asa cum prizonierii nu se pot increde unul in altul, asa
se intampla si in lumea reala de azi... Presupunerile despre natura umana care
stau in spatele jocului dilema prizonierilor este ca oamenii sunt
„rationali”, adica egoisti... Nivelul de colaborare este foate mic, aproape ca e rational
sa nu fie luat in calcul...
Daca m-ar intreba cineva care ar putea fi
nevoile educationale de astazi, as spune ca ele ar trebui in primul rand sa
urmareasca schimbarea acestei situatii!! Educatia si autoeducatia – remodelarea
neuronala – poate imbunatatii dispozitia si capacitatea de empatie si
colaborare a unui om! Si astfel, daca mai multi isi propun ca vital acest lucru, o intreaga comunitate
poate deveni mai capabila de comunicare si empatie! Si astfel ar putea fi ea
insasi „o lume mai buna” pentru cei ce o constituie! Iar daca doi membri ai ei
ar fi prinsi de politie si pusi in aceiasi dilema, pentru ei ar fi rational
urmatorul rationament: celalalt va alege
sa taca, caci e cea mai buna solutie pentru amandoi.
Si are incredere ca si eu voi alege la fel, ceea ce e cel mai bine pentru amandoi! (Vechii prizonieri, pentru ca
alegeau intotdeauna doar ce era mai bun pentru ei, nu pentru amandoi, sfarseau cu rezultate colective neoptime...)
Cand vom reusi sa alegem ceea ce e mai bine pentru amandoi, vom ajunge la rezultate colective optime!... Si cred ca la
aceasta reusita se poate ajunge cand mai
multi oameni isi propun cresterea nivelului de colaborare prin remodelarea
neuronala in aceasta directie.
E nevoie, pentru rezultate colective optime, ca ambii parteneri ai jocului sa fie oameni pentru care e vital binele comun. Altfel, e complet irational sa alegi ce e mai bine pentru amandoi, cand nu esti sigur ca pentru celalalt binele tau este la fel de vital pe cat e pentru tine binele lui...
E nevoie, pentru rezultate colective optime, ca ambii parteneri ai jocului sa fie oameni pentru care e vital binele comun. Altfel, e complet irational sa alegi ce e mai bine pentru amandoi, cand nu esti sigur ca pentru celalalt binele tau este la fel de vital pe cat e pentru tine binele lui...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu