PENTRU O REIMAGINARE A LUMII!!

Intr-un film documentar intitulat „The 11th hour” am auzit pentru prima oara vorbindu-se despre economia sustenabila si despre „vestea cea buna” a faptului ca omul detine la ora actuala tehnologia ce i-ar permite transformarea economiei intr-una sustenabila!! Ceea ce ii lipseste omului este vointa de a actiona in directia asta... Vointa si constienta... Avem nevoie, spuneau ei, nu de vreo revolutie tehnologica, ci de o revolutie culturala!! De o remodelare culturala care sa puna accentul valorii personale nu pe cat ai, pe cat de mult consumi, ci pe alt fel de calitate a vietii: pe cat poti empatiza cu ceilalti, pe ce poti da bun in jurul tau!

Pe cat poti fii, nu pe cat poti avea!...

Fara a o numi cu acest termen de revolutie culturala, dar folosind termeni care reflecta schimbarea la nivel general, multi alti ganditori vorbeau despre aceasta revolutie, fiecare din perspectiva sa.

Gislain Lafonte vorbea despre o reimaginare a Bisericii.

Evident, pentru o reimaginare a lumii si mai ales pentru reconstructia ei dupa noua imagine, cea aleasa de noi, cea gandita ca benefica si cea dorita, e nevoie de o revolutie culturala! E nevoie de o remodelare a ochilor si a intelegerii, a dorintelor si nevoilor, de o recanalizare a energiei si a eforturilor noastre.

Giani Vatimo vorbea despre gandirea slaba sau acea gandire si atitudine care se auto-limiteaza pentru a face loc si altuia. La baza ei sta exemplu marilor oameni ai acestui pamant, a celor ce au stiut sa ii sustina si valorizeze pe cei din jurul lor. E legata de micsorare de sine a celui puternic spre a face loc si celuilalt. In definitiv societatea laica, precum si democratia sau liberalismul sau subsidiaritatea, inclusiv economia sustenabila – toate pot functiona numai in cadrul unei astfel de constiinte: care se auto-limiteaza pe sine pentru a face loc si dreptate si celuilalt! Care poate acorda respect si egalitate si celui mai slab sau mai neagresiv (in conditiile in care „natural” ar fi ca cel puternic sa il domine si silniceasca pe cel slab). Societatea laica este – ideal vorbind – societatea in care nimeni nu se mai impune asupra celuilalt, in care cel puternic nu isi mai impune „dreptatea” sau viziunea sa asupra celui mai slab. O economie sustenabila nu poate functiona decat in contextul cumpatarii, a auto-limitarii consumului, auto-limitare datorata intelegerii si responsabilitatii, a celor ce ar putea consuma mai mult.

Astfel, Giani Vatimo si alti ganditori legati de aceleasi preocupari vorbesc despre sfarsitul civilizatiei occidentale, de sfarsitul sau inchiderea unei intregi civilizatii bazate pe o anumita metafizica, pe un anumit model de perceptie si intelegere a lumii si destinului uman. Trecerea spre gandirea slaba este o remodelare nu numai a modelelor de perceptie si intelegere a universului si destinului uman, ci si a biologiei omului!! Este o remodelare a speciei umane! Un pas inainte in ceea ce priveste calitatea colaborarii, pas inainte ce se va dovedi viabil. Lumea omului nu va mai fi lumea „naturala” a fortei, ci cea constienta a conlucrarii, a simbiozei...

Eckhart Tolle vorbea despre un pamant nou si un cer nou, despre un om nou, cel constient, si noua lui lume. Vorbea despre saltul ce ne sta inainte in ceea ce priveste constientizarea modului in care traim, in care actionam. Aceasta constientizare o vede ca pe un pas inainte al omului si al societatii omenesti, capabile sa construiasca un cer nou si un pamant nou!

Simone Weill spunea odată: „Trăim într-o epocă fără precedent, iar în situaţia prezentă universalitatea, care altădată putea fi implicită, trebuie să fie azi explicită. Universalitatea trebuie să impregneze limbajul şi conştiinţa şi însuşi modul nostru de a fi în întregul lui. Astăzi a fi sfânt nu mai e de ajuns!! E necesară sfinţenia pe care o cere momentul prezent. Sfinţenia de azi trebuie să cuprindă o miraculoasă noutate!! Un nou tip de sfinţenie înseamnă un nou elan. Păstrând proporţiile şi menţinând fiecare lucru la locul lui, e vorba despre ceva aproape analog unei noi revelaţii a universului şi a destinului uman!! E vorba despre dezvăluirea unei ample porţiuni de adevăr şi de frumuseţe, până acum ascunsă de un strat gros de praf.”

O sfinţenie nouă înseamnă un miracol pe care toate popoarele îl aşteaptă!... Şi chiar aşa este: ceva aproape analog unei noi revelaţii a universului şi a destinului uman. Este dezvăluirea unei ample porţiuni de adevăr şi de frumuseţe până acum ascunsă omului de un strat gros de praf!...

E vremea ca omul să îşi reorienteze eforturile...

Edward de Bono si Daniel Goleman (si cei dimpreuna cu dansii – cercetatori in domenii precum neurologia, pedagogia, psihologia etc.) vorbesc foarte clar despre neuroplasticitate, despre capacitatea creierului de a fi remodelat si de a remodela perceptiile si modul in care vedem, gandim, actionam. Vorbesc despre vestea cea buna a neurogenezei, dar si despre sansa si responsabilitatea fiecaruia de a-si modela constient creierul pentru a fi mai fericiti, mai cooperanti, mai impliniti ca oameni si comunitate umana! Vorbesc despre gandirea laterala si despre sansa fiecaruia de a sparge vechile modele de gandire si actiune, inscriptionate pasiv pe scoarta neuronala si de a alcatui altele, mai constient, redispunand mai eficient informatiile detinute; despre sansa noastra a ne remodela activ nu numai conexiunile neurologice, dar si viata si societatea in care traim!