V-ati gandit vreodata ca procesul educational se poate desfasura
si altundeva decat in clasa?! Altcumva decat stand in banci de lemn, fixate de podea?
V-ati intrebat vreodata cine a „inventat” sistemul asta scolar?
Cum a aparut el?...
Cine este sau mai bine zis era
interesat de un astfel de sistem scolar?...
Ce ati propune dvs? Pentru urmatoarele generatii de copii ce
educatie visati?...
Imaginati
alte contexte proprice unei educatii centrate pe elev, de dezvoltarea
calitatilor personale, a inteligentei emotionale si sociale!
Va rog, de dragul educatiei inter-active, cautati sa dati un
raspuns personal la aceste intrebari. Timp de 10 minute, incercati sa dati un
raspuns, oricare ar fi acela. De fapt va cer sa dedicati acestei citiri un efort si sa incercati sa faceti o
legatura intre subiectul propus si voi
insiva. Acest efort va va pregati sa fiti mai atent si mai interesat de subiect
pe de o parte, si mai pregatit de a face propriile inter-conexiuni!
Un raspuns foarte interesant la intrebarile de mai sus puteti afla
conectandu-va prin intermediul celor doua link-uri cu Ken Robinson! Va recomand
pe cel de-al doilea: e mai scurt si mai simpatic. Atentie: amandoua sunt in
engleza!
O simpla idee:
mobilierul ar putea fi ... mobil!
Sarcinile în
care membrii grupului depind unul de celălalt pentru realizarea lor arată că elevii
se implică mai mult în învăţare decât în abordările frontale sau individuale.
Le place colaborarea! Odată implicaţi, elevii îşi manifestă dorinţa de a
împărtăşi celorlalţi ceea ce experimentează, iar aceasta conduce la noi conexiuni în sprijinul înţelegerii! Elevii
acced la înţelegerea profundă atunci când au oportunităţi de a explica şi chiar preda celorlalţi colegi ceea ce au
învăţat.
Tema
de reflecţie: Pentru gruparea optimă a elevilor este
deosebit de util un mobilier modular. Imaginati un mobilier modular cat mai
eficient pentru activitatile unei educatii inter-active si inter-disciplinare!
Educatia inter-activa ofera
un cadru foarte putin formalizat! O educatia gandita pentru dezvoltarea
capacitatilor tanarului pentru a face fata cu bucurie si optimism, cu inteligenta emotionala provocarilor vietii
se desfasoara in mijlocul vietii!! (va rog, notati in continuare cu + - * ^ ! ?
ceea ce cititi, poate cu unele idei nu sunteti de acord, poate la altele aveti
nelamuriri, poate va propuneti unele directii de cercetare personala!...). In
primul rand in mijlocul jocurilor, discutiilor, schimburilor de idei cu
colegii; in mijlocul dezbaterilor, proiectelor individuale si de grup,
investigatiilor, in mijlocul naturii si a spatiului civic. Mergand in excursii,
la teatre, realizand piese de teatru ori diverse alte evenimente culturale,
initiind proiecte cu impact social, editand o revista, participand la diverse
activitati comunitare, discutand cu factorrii de decizie si cautand sa aducem
imbunatatiri, facand propriile noastre cercetari ori invatand sa ne sustinem
ideile si sa ne aparam drepturile!
Mulţi profesori evită
activităţile de grup pe moitiv că sunt indisciplinate, „gălăgioase”.
Dumneavoastră ce părere aveţi?
Omul tanar e plin de
pasiune! Daca ii dai camp de cercetare, colaborare, manifestare, nu o sa
produca „galagie”, ci o sa produca cea mai frumoasa muzica cu putinta unui
profesor sau unui parinte: Imnul bucuriei!! Dar daca il strangi in menghina
unor activitati in care el nu participa cu pasiune si nu este interesat, nu vei
face decat sa ii furi viata si puterea, nu sa „il disciplinezi”... Cel putin
astazi, adevarata disciplina este doar auto-disciplina. Si care vine nu de
dragul disciplinei sau a linistii in clasa, de dragul facutului temelor, ci
vine de dragul unei mai bune organizari
si focusari pe activitatile care ne pasioneaza si ne implinesc, a celor prin
care simtim ca crestem si ne exprimam si putem sa inter-comunicam cu ceilalti,
ne putem corela cu ceilalti intr-un mod care ne pune in valoare!! Si pentru un
om pasionat, procesul educational nu se va limita la „oarele de scoala”, ci va
fi insasi viata lui de zi cu zi, iar colegii ii vor fi Ken Robinson, si miile
si milioanele de oameni din intreaga lume, cu care poate intra atat de usor in
legatura si sa invete ceva de la fiecare!!
Raspunsul
meu la prima intrebare este: da, m-am gandit mereu, de cand eram mic, doar ca
mai confuz pe atunci, dar azi am gasit: intreaga lume este clasa mea si toti
oamenii colegii mei! Iar adevaratii mei profesori sunt oamenii pasionati si
daruiti de pretutindeni!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu