Paul Ferinni spunea undeva ca „universul apreciaza (si
rasplateste) faptele bune”...
Nu este chiar asa...
Mi se pare extraordinar de importanta aceasta distinctie:
Universul INCA NU rasplateste faptele bune!...
Universul nu sustine cu necesitate bunatatea. Caprele se bat intre ele si cea mai puternica le da la o
parte pe cele mai slabe si doar ea mananca. Nu cea mai buna. Ceea ce mana
Universul vietii are legatura cu supravietuirea. Si daca vrem sa fim viabili,
daca vrem sa supravietuim trebuie sa privim din aceasta perspectiva. Daca
universul ar „rasplati” faptele bune, atunci acest lucru i-ar determina si
modela pe toti oamenii sa fie buni, generosi, iar caprele sa nu se mai bata
intre ele – ca o adaptare la comandamentele supravietuirii, ca o adaptare
legilor firesti ale universului, ale vietii. Dar nu e chiar asa.
Ceea ce determina pe cineva „sa fie bun” nu este o urmare
a faptului ca Universul rasplateste bunatatea. Ci altceva.
Supravietuirea – pentru om – este si a fost dintotdeauan
un joc dinamic si delicat intre a domina si a colabora. Amandoua facute din
perspectiva supravietuirii si nu a moralitatii.
Moralitatea nu are legatura cu supravietuirea, ci cu ... frumusetea.
Dar si frumusetea, asemeni supravietuirii, este un
comandament puternic pe care omul il gaseste inaluntrul lui. Daca ne este usor
sa intelegem cum a aparut in noi comandamentul supravietuirii, aparitia
comandamentului frumuseii ramane invaluita in taina.
Colaborarea insa este o forma superioara de
supravietuire. Da, confruntarea cu realul a dovedit cat se poate de clar ca nu
supravietuieste cel mai puternic, cel mai rapace, ci cei care stiu sa
colaboreze mai bine! Impreuna suntem mai puternici decat orice individ separat!
Pe masura evolutiei sale ca specie, omul inclina tot mai mult balanta in
favoarea colaborarii. Acest lucru este descoperit si pus in practica chiar si
de speciile animale! Grupuri de delfini au descoperit ca impreuna si in noi
moduri pot pescui mai bine si astfel pot propasi! La fel si balenele. La fel si
cateva grupuri de gheparzi ce au observat ca impreuna au mai multe sanse de
vanatoare si supravietuire!
E clar ca frazele de genul „Universul rasplateste faptele
bune” sunt frumoase, pot sa iti dea o stare de pace, de incredere – si aceasta
nu e putin lucru, dar nu sunt adevarate, sunt un fel de demagogie. O inventie,
o dorinta...
Insa nu traim intr-un univers static. Universul nostru si
mai ales lumea oamenilor este dinamica, in constructie.
Grupurile de oameni ce aleg sa colaboreze inclina balanta echilibrului dinspre
rapacitate si egoism – ca atitudini necesare supravietuirii – inspre cea a
intelegerii, deschiderii, comunicarii, increderii si colaborarii! Iar acest nou
echilibru inseamna alt univers. Mai uman. Care, da, poate rasplati faptele
bune. Putem construi mici universuri in jurul nostru in care bunavointa si
generozitatea sa fie rasplatite. Nu de ”Dumnezeu” sau de „Univers” ci de noi,
oamenii; de modul si de cultura in care intelegem sa ne organizam, sa ne
relationam, sa ne sustinem si sa ne modelam!
Cred ca societatea in care traim nu este, cu necesitate,
cea mai buna organizare si cred ca sta in puterea noastra sa ne organizam un
pic mai bine. Dar daca alegem colaborarea, increderea, generozitatea nu o facem
„pentru ca universul rasplateste faptele bune”, ci pentru ca asa am ales noi!
Atat din motive morale, din cauza frumusetii,
ca asa vrem noi sa traim, cat si din motive de supravietuire: colaborand avem
mai multe sanse sa propasim. Colaborand propasim frumos. Supravietuim fara
sa ne instrainam de cealalta directiva a noastra, cea a frumusetii. Nu
universul, ci noi insine ne rasplatim si ne sustinem bunatatea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu