Am putea vorbi la modul teoretic despre
nevoile educationale si sa parem ca suntem obiectivi si maturi in gandire. Dar
am ramane neutri... la un nivel impersonal... Iar eu nu vreau sa fiu nici
neutru si nici impersonal! Prefer sa fiu subiectiv si, constient de aceasta
asezare, voi vorbi subiectiv despre educatie!
Cum mi-ar place sa fiu educat?
Cum mi-ar
place sa se deruleze procesul educativ?
Catre ce sa tinteasca educatia mea?
Ce ma intereseaza sa dezvolt in mine?
Catre ce vreau sa ma indrept?
Ce ma intereseaza sa dezvolt in mine?
Catre ce vreau sa ma indrept?
Si cine sa ma educe?
Daca cei care au puterea de a decide
(re)organizarea educatiei ar ingadui ca oamenii sa isi puna astfel intrebarile
(si tot mai multi oameni asa pun
intrebarile legate de educatie, la modul personal,
subiectiv!) atunci raspunsurile vor fi, evident, diferite de cele care ar
raspunde la intrebari impersonale, asa cum s-a facut pana acum!
Cei care au puterea de a decide organizarea
sistemului educational si continutul curicular – si acestia, intr-o societate
laica si democratica suntem noi insine,
si cei pe care noi ii propunem si alegem in acest scop – vor dori sa tina cont
de aceasta atitudine si orientare noua. Pentru ca in actualele conditii
culturale si politice ale societatii deschise si subsidiare, laice si democratice,
nu mai exista nici o ratiune care sa permita o discrepanta intre cei ce invata
si ceea ce ar dori ei insisi sa invete!
Perspectiva inteligenţelor multiple conduce la un
alt tip de organizare educationala, la o viziune personalista, ce recunoaşte
existenţa unor faţete diferite şi distincte ale manifestării umane. Astfel,
procesul educaţional este centrat pe persoană, iar scopul lui este dezvoltarea
proprie, asa cum o intelege fiecare,
dupa propriile nevoi si aspiratii.
Aceasta noua
intelegere a procesului educational deschide omului noi perspective.
Ii permite si il
sustine in alegerea propriului curriculum educational.
Ii ofera sansa alternativei şi a propriei alegeri, îl pune pe om în situaţia de a experimenta, a cerceta şi a ajunge singur la a înţelege ce este pentru el valoros.
Ii ofera sansa alternativei şi a propriei alegeri, îl pune pe om în situaţia de a experimenta, a cerceta şi a ajunge singur la a înţelege ce este pentru el valoros.
Sistemului educational ar putea fi unul glocal, iar rostul lui ar fi de a
dezvolta inteligenţele fiecăruia, după propriul evantai de inteligenţe.
In ceea ce priveste organizarea sistemului educational, in viitorul foarte apropiat se vor contura doua sisteme paralele. Unul institutionalizat si inevitabil formalizat, dar in continua evolutie si deformalizare si personalizare si un alt sistem complet deinstitutionalizat, promovat si aplicat de comunitati locale mai mici sau mai mari, in care curriculum educational este personalizat si procesul educational mai non-formal. In primul autoriatea educationala va fi cumva impusa de sus in jos (el/ea este profesorul vostru, de el/ea sa ascultati), iar in cel de-al doilea, autoritatea educationala va fi de jos in sus: profesori vor fi doar aceia care vor putea avea elevi, aceia care vor fi alesi de elevi/parinti, datorita calitatilor lor. Evident, eu sunt pentru sistemul deinstitutionalizat, in care comunitatile isi gandesc propriul proces educational pentru copiii lor, reusind sa transforme educatia nu intr-o corvoada fara aproape nici o legatura cu interesele si participarea copiiilor, in ceva facut cu pasiune.
Doresc pentru copiii (nepotii) mei o educatie inter-activa, un cu totul alt model de predare si evaluare. In noul sistem educational deinstitutionalizat, diplomele nu vor mai fi atat de importante si nici necesare unei viitoare angajari in organizatii economice sau sociale, ci importante vor fi calitatile si cunostiintele reale. Diplomele – forme mai degraba impersonale de recunoastere, si care pot foarte usor sa fie aranjate, cumparate – sunt necesare in structurile impersonale, ele insele fiind mijloace impersonale ale acestor structuri. In viitoarea organizare glocalaa comunitatilor, importanta va fi calitatea reala propriu-zisa a omului, ce poate fi atat de usor verificata si cunoascuta, in cadrul miciclor comunitati locale, relationate personal. Un sistem mult mai potrivit, mai real de evaluare este alcatuirea unui portofoliu
In ceea ce priveste organizarea sistemului educational, in viitorul foarte apropiat se vor contura doua sisteme paralele. Unul institutionalizat si inevitabil formalizat, dar in continua evolutie si deformalizare si personalizare si un alt sistem complet deinstitutionalizat, promovat si aplicat de comunitati locale mai mici sau mai mari, in care curriculum educational este personalizat si procesul educational mai non-formal. In primul autoriatea educationala va fi cumva impusa de sus in jos (el/ea este profesorul vostru, de el/ea sa ascultati), iar in cel de-al doilea, autoritatea educationala va fi de jos in sus: profesori vor fi doar aceia care vor putea avea elevi, aceia care vor fi alesi de elevi/parinti, datorita calitatilor lor. Evident, eu sunt pentru sistemul deinstitutionalizat, in care comunitatile isi gandesc propriul proces educational pentru copiii lor, reusind sa transforme educatia nu intr-o corvoada fara aproape nici o legatura cu interesele si participarea copiiilor, in ceva facut cu pasiune.
Doresc pentru copiii (nepotii) mei o educatie inter-activa, un cu totul alt model de predare si evaluare. In noul sistem educational deinstitutionalizat, diplomele nu vor mai fi atat de importante si nici necesare unei viitoare angajari in organizatii economice sau sociale, ci importante vor fi calitatile si cunostiintele reale. Diplomele – forme mai degraba impersonale de recunoastere, si care pot foarte usor sa fie aranjate, cumparate – sunt necesare in structurile impersonale, ele insele fiind mijloace impersonale ale acestor structuri. In viitoarea organizare glocalaa comunitatilor, importanta va fi calitatea reala propriu-zisa a omului, ce poate fi atat de usor verificata si cunoascuta, in cadrul miciclor comunitati locale, relationate personal. Un sistem mult mai potrivit, mai real de evaluare este alcatuirea unui portofoliu
Scopul fiecăruia e de a-şi dezvolta cât mai mult
toate inteligenţele pe care le are într-o măsură mai mare sau mai mică. Depinde
de noi insine cum vom ştii să le dezvoltăm, cum vom şti să le valorizăm, cum
vom ştii să le punem în comun cu ceilalţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu