DESPRE... TEAM-BUILDING...

Vorbind despre team building, ca despre multe alte sintagme luate dintr-un domeniu sau altul, eu doresc să vorbesc despre ceva care depăşeşte sfera de acţiune şi de uzitare a termenului respectiv, care îmi devine astfel doar un valoros prilej şi început de discuţie. Eu doresc să vorbesc despre ceva genaral uman, ca înţelegere şi relaţionare, care stă în spatele termenului respectiv din domeniul respectiv (în cazul nostru termenul e team building-ul, iar domeniul e cu precădere cel economic, iar obiectivul e, iarăşi cu precădere, eficienţa economică), dar care acţionează şi se exprimă în toate celelalte sfere de menifestare şi relaţionare umană.

Team buildingul îşi doreşte în primul rând să adâncească şi să dea consistenţă legăturilor interpersonale dintr-un grup. Din ce în ce mai frecvent, organizaţiile preocupate de calitatea resurselor umane pe care le deţin, organizează cu angajaţii lor programe de team building. Aceste programe sânt dedicate dezvoltării „spiritului de echipă” şi au ca prioritate experienţele comune cu ajutorul cărora colegii de serviciu pot ajunge să se cunoască mai bine. Paricularitatea acestor programe este dată de neobişnuitul ipostazelor în care membrii echipei se văd puşi să se relaţioneze şi să se coordoneze, cu totul diferit de cel din cadrul birourilor. Astfel fiecare are posibilitatea sa isi reveleze celorlalti si alte aspecte ale personalitatii sale si fiecare are prilejul sa descopere mai adanc pe omul de langa el. Principalele puncte pe care se bazează activităţile de team building sânt amuzamentul, competiţia, interdependenţa. Prin aceste programe, concepute de departamente specializate, angajaţii vor fi integraţi într-un mediu de aventură, surpriză, competiţie, creativitate, descoperire, provocare şi comunicare. Cel mai adesea astfel de programe se desfăşoară într-un mediu deosebit de cel formal din organizaţie, ceea ce ne dă tuturor şansa unei descoperiri de sine, de cele mai multe ori nebănuită, în alte condiţii decât cele în care ne-am obişnuit să evoluăm. Scopul acestor activităţi este o relaţionare pe multiple planuri şi în multiplele forme ale vieţii ale membrilor unui grup, în vederea realizăirii unei mai bune cunoaşteri de sine şi a unei mai strânse relaţionări, atât în cadrul grupului cât şi în viul vieţii.

Dar cum am putea găsi forme de team building paralele, adecvate şi altor domenii de manifestare şi relaţionare umană? Sfera educaţională ar trebui să fie prima în adoptarea şi dezvoltarea unor astfel de programe de dezvoltare personală a tinerilor. Familia însăşi e o echipă ce ar necesita şi s-ar bucura din plin de astfel de programe de team building... Dacă sântem sinceri cu noi, multe organizaţii din varii sfere de activitate umană au nevoie de team building. Şi, de ce nu, întreaga societate umană e o mare grup. Nu are şi ea nevoie de programe speciale de team building? Consider că în primul rând ar avea nevoie – dar cine să se simtă responsabil şi să acţioneze în această direcţie? – de o campanie în care să se aducă în atenţia publică faptul că sântem împreună! (Au facut-o, surpriza, reclamele de la Orange!!) Că sântem complementari unii altora. Team buildingul, la o scară mică, pentru un grup oarecare, tocmai aceasta construieşte: conştiinţa complementarităţii şi dezvoltă capacitatea de comunicare şi conlucrare. Ar trebui să ne înţelegem toţi ca un mare grup. Să ne intereseze „eficienţa” şi binele acestui grup... Orele de clasa ar trebui toate sa fie regandite in ideea team-building-ului...

Punctul de plecare este acesta: că sântem toţi un mare grup. Şcoala poate fi un mare team building. Sfera economică poate fi un mare team building. Spaţiul public, prin toate manifestările sale culturale, poate fi un mare team building. Turismul şi întâlnirile de tot felul pot fi un mare team building. Depinde doar de noi înşine ca toate acestea să fie cu adevărat constructive! Depinde de înţelegerea şi de atitudinea cu care venim la întâlnire! De duhul cu care venim pentru a participa la aceste mari programe de team building!...

LĂRGIREA NIVELULUI DE EMPATIE

De-a lungul istoriei sale omul a evoluat. Putem vorbi de evolutie tehnologica, de evolutie a formelor de organizare sociala, politica sau economica, de evolutie a formelor de manifestare religioasa etc. Dar de asemenea, omul a evoluat biologic.

Aceasta evolutie biologica – pe care multi nici nu o constientizam – este, de fapt, spectaculoasa! In ultimii 10.000 de ani omul a evoluat fantastic si decisiv biologic, fiind astazi, dupa parerea mea, in pragul unui nou salt! Evolutia biologica pe care vreau sa o evidentiez se refera la evolutia sistemului neuronal. E nevoie de o evolutie neuronala pentru ca omul sa poata face fata trecerii de la vanatorul si societatea tribala de acum 10.000 de ani la societatea globala si informationala de astazi! E nevoie de o evolutie biologica pentru ca omul sa poata sustine un nivel empatic care sa imbratiseze intreaga omenire! Totusi, adevaratul salt biologic, ce ar permite relansarea civilizatiei umane, ne sta inca inainte...

Istoria omului este in primul rand istoria dezvoltarii constintei sale. Sau, in alte cuvinte spus, este istoria dezvoltarii nivelului sau de empatie. Principalul catalizator al largirii nivelului de empatie au fost descoperirile tehnologice, calitatea organizarii sociale si educatia, dar suportul acestui nivel din ce in ce mai crescut de empatie este biologic: calitatea si numarul neuronilor si a conexiunilor neuronale din creierele noastre! Există un anume tip de neuroni speciali, numiți oglindă, prin care creierele oamenilor comunică între le transmițând în primul rând emoții!

Descoperirile tehnologice, in special cele comunicationale (scrierea, tiparirea, radioul si televiziunea, telefonul, internetul, retelele de socializare, dar si aparitia mijloacelor de calatorie tot mai rapide si ieftine) au dat sansa fiecaruia de a comunica si colabora cu oameni tot mai diferiti. Aceasta comunicare si colaborare ne-a ajutat sa descoperim ca nu suntem atat de straini unul de altul, oricat am fi de diferiti. Mijloacele de comunicare au fost principalul vehicul al cresterii nivelului nostru de empatie. Daca pentru vanatori si culegatori acest nivel nu depasea marginile tribului, astazi el atinge marginile omenirii!

Un alt suport al cresterii empatiei este si organizarea sociala (politica, economica etc) Intr-o lume aflata in conflict, in care oamenii sunt cumplit impartiti in tabere adverse, in numele religiei, al natiunii, al nivelului economic e destul de greu sa empatizezi cu cei cu care te lupti fizic, cu cei care ti-au omorat din prieteni, cu cei care iti sunt constant descrisi ca cei mai ne-oameni... Dar intr-o lume aflata la acelasi nivel tehnologic cu cea in razboaie, dar unde e pace si colaborare si oamenii pot trai fara frica, nivelul empatiei creste. E foarte importanta organizarea sociala in ceea ce priveste orientarea evolutiei fiintei noastre: fie inspre lupta si aparare, fie inspre empatie si colaborare.

Un alt suport deosebit al cresterii nivelului empatic este si educatia. Intr-o lume in care suntem invatati ca ceilalti sunt periculoși, sunt  rau-voitori sau in care ni se recomanda sa fim suspiciosi cu privire la cel de langa noi, cu greu putem sa ne deschidem si sa empatizam. Dar intr-o lume cum este cea de astazi, in care se vorbeste tot mai mult de educatie inter-culturala si inter-religioasa, in care se pune accentul pe colaborare si comunicare si empatie si inteligenta emotionala, omul are deschisa orientarea fiintei sale spre dezvoltare/colaborare/empatie. De asemenea cultura, prin documentarele legate de ecosisteme si prin intreaga ei orientare din zilele de azi, il ajuta pe om sa faca un mare salt in ceea ce priveste extinderea nivelului sau empatic asupra intregii lumi vii! Aportul decisiv insa va veni dinspre auto-educatie! Dincolo de toate, oameni de pretutindeni incep sa se orienteze personal spre empatie si colaborare! Acest lucru este pentru mine principalul „semn” ca ne aflam in pragul unui salt biologic, ce ar putea face diferenta intre a fi sau a nu fi...

Astazi exista sansa unui salt biologic decisiv: daca omenirea reuseste, printr-un numar suficient de indivizi ai ei, sa intoarca directia ei de evolutie catre o economie sustenabila, bazata in primul rand pe o actiune constienta, exprimata prin empatie si colaborare si cumpatare in ceea ce priveste consumul – nivel biologic care poate fi atins daca orientarea politica, economica si educationala l-ar sprijini!! – si reuseste sa evite secatuirea planetei, razboaiele pentru sursele de apa si decaderea in barbarie, atunci fata omenirii ar reusi sa arate cu totul diferit de cea de astazi!! Traim inca intr-o lume a lui Homo Sapiens (Omul Intelept). De cat de intelept se va arata acest homo sapiens va depinde lumea de maine a lui Homo Empathicus!

OMUL ESTE ÎN EVOLUȚIE

Omul este in evolutie.

Asta inseamna ca pretutindeni ceva nou, pe care cu greu il putem concepe, caci depaseste intotdeauna universul experientei noastre si cadrele noastre conceptuale, se intampla in jurul nostru!

Intr-adevar, o lucrare nemai-auzita, „de care vorbindu-ne cineva, nu l-am crede”, se intampla in jurul nostru! Oameni si grupuri de oameni aleg constient sa colaboreze! Aleg constient sa isi dezvolte capacitatile de colaborare si empatie, in dauna celor de dominare si suprematie!!

Personal stiu pe cineva care, din cine stie ce motive si intelegeri, a ales sa isi orienteze energia si dezvoltarea fiintei sale spre cresterea gradului de empatie si colaborare! Aceasta este alegerea lui. Iesire cu buna stiinta din egoism! Iesire cu buna stiinta dintr-un anumit predeterminism biologic!

Descopar azi ca nu este singurul care alege astfel!...

Intr-o librarie am vazut o carte cu titlul „Empatia in psihoterapie”.

Fara empatie nu putem comunica, de fapt, cu nimeni...

Daniel Goleman vorbind despre inteligenta emotionala si sociala, vorbeste in primul rand de empatie. Dobandirea acestei calitati – a empatiei – ar putea face diferenta intre lumea in care ne-am nascut si lumea mai umana pe care o putem construi!!

Nu vorbesc de construirea Utopiei, ci de o lume care sta, efectiv, in puterea noastra a o construi.

Daca am fi mai empatici!

Daca dezvoltarea empatiei, a colaborarii, a inteligentei emotionale si spirituale ar fi la fel de importanta, pentru noi si pentru institutiile noastre politice si educationale, pe cat de importanta a fost odata supravietuirea fizica.

Singura intrebare pe care ne-o putem pune, asa cum probabil si-a pus-o prietenul meu, este: cat de importanta pentru mine – si nu neaparat pentru institutiile noastre politice si educationale – ci pentru mine – este dezvoltarea empatiei, a inteligentei emotionale, a capacitatii de colaborare?! Si cat de important este pentru noi – din motive de securitate (si inconstienta) – continuarea vechiului nivel coborat de creativitate si colaborare si a vechilor institutii si mentalitati din care, inevitabil, facem si noi parte si, probabil, profitam intr-un fel sau altul?...

Dar oameni ca prietenul meu aleg sa isi canalizeze energia si evolutia fiintei lor spre cresterea gradului de empatie!! O astfel de orientare a energiei si a directiei de evolutie personala conduce cu siguranta la o alta modelare neuronala! La o alta perceptie de sine si a lumii in care traim! La o dezvoltare mai puternica a acelor neuroni oglinda care permit simtirea celuilalt, permit ceea ce noi numim empatie. Prietenul meu cu buna stiinta isi canalizeaza energia fiintei lui spre dezvoltare/empatie si nu pe lupta/supravietuire!! Oamenii cu o astfel de capacitate empatica mai mare, cu o capacitate de colaborare mai mare vor fi cei care, unindu-se in grupuri, vor propasi!

Lumea de maine, biologic vorbind, este a lor!

Prin intermediul internetului, am auzit de Jeremy Rifkin si de al lui Homo Empathicus si civilizatie empatica!! Aceasta geniala sintagma: Homo Empathicus exprima cat se poate de bine noul salt ce sta inainte omului in evolutia sa biologica!! Caci este clar o evolutie biologica! O evolutie a organizarii si dezvoltarii neuronale, ce va conduce spre o reorganizare a lumii omului! O evolutie ce este ceea ce dintotdeauna a fost evolutia: iesire cu buna stiinta dintr-un anumit predeterminism! De data asta „predeterminismul” din care iesim – prin eforturi si alegeri personale – este egoismul nostru, care nu este ceva „funciar” omului ci este doar o structura neuronala creata in timp si mostenita de la stramosi, structura neuronala care astazi se dovedeste din ce in ce mai mult neviabila si care se cere remodelata! Remodelare neuronala care va atrage o remodelare comunitara! Care va conduce la o alta lume a omului! Una a empatiei! La o noua civilizatie!

„Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti!” nu este cu putinta decat daca putem empatiza. Din momentul in care neuronii nostri, prin ceea ce se numeste empatie, intra in comunicare cu neuronii altei fiinte, devenim mai apropiati intr-un fel biologic, asemeni celulelor dintr-un organism pluricelular, interconectate printr-un unic sistem neuronal! Si orice organism pluricelular este un pas biologic inainte fata de organismele unicelulare...

IMPREUNA PUTEM CONSTRUI O LUME MAI BUNA!

            Impreuna ne putem sustine si propasi fiecare mai bine!

In societatea umana e, pentru noile noastre nevoi, prea putina colaborare, prea putina incredere. Pentru ca in cealalta balanta e prea multa frica si prea mult egoism. Frica si egoismul sunt urmarea structurilor neuronale dobandite de om in evolutia lui biologica de pana acum.

Ceea ce numim egoism nu este ceva funciar omului!

Este doar o structura neuronala, valoroasa la vremea ei, dar care azi este depasita si se cere refacuta!

Ne sta inainte un nou salt evolutiv!!

Putem face un mare pas inainte – chiar cred ca acest lucru este posibil astazi! – in ceea ce priveste evolutia noastra biologica! Un pas voit si lucrat de noi, oamenii, intr-o masura radical mai mare decat ceilalti pasi ai evolutiei noastre! O auto-evolutie! O evolutie in care omul – oamenii – ar putea lucra constient!

E vorba de automodelarea neuronala in directia colaborarii si a increderii in ceilalti, in directia empatiei, a comunicarii si potentarii reciproce, in directia simbiozei. Evolutie, in fapt, dupa exemplul lumii naturale, in care cei ce comunica si colaboreaza mai bine, propasesc. E vorba in primul rand de o constientizare de sine si apoi de o remodelare (neuronala) ce va atrage dupa sine o remodelare comunitara.

Lumea si viata omului ar putea fi si altfel! Dupa cum ne-o alegem, dupa cum ne-o construim constient! E vorba de o reinventare a vietii noastre, a lumii in care traim!

Impreuna putem face ca lumea sa se invarta, dupa cum spunea un cantec al lui Harry Belafonte (Turn the world round)! I (We) can change the world – spunea un alt cantec! Si un cantec si altul, precum si cuvintele lui Ilya Prigogine ne indeamna la a avea indrazneala si curajul de a nu fi victime, ci fauritorii unei lumi mai bune! Este ceea ce eu imi propun.

Astazi eu imi descriu divinitatea ca Dumnezeu al Vietii si al simbiozei, al colaborarii. Un Dumnezeu ce ne-a dat sansa de a trai si a ne bucura de viata. De a deveni partasi vietii, prin puterea de a primi si a da, a transmite viata, bucurie, sens, entuziasm! Avem nu numai sansa ci si bucuria de a fi partasi constructiei unei vieti umane mai bune! Responsabilitatea implinirii vietii cade exclusiv pe umerii fiecaruia dintre noi! Raiul sau iadul ni-l facem noi, aici pe pamant, in functie de alegerile si de buna/reaua noastra vointa, intelegerea sau neintelegerea noastra, constienta sau inconstienta noastra. In rest, ramane in puterea noastra sa ne determinam directia de evolutie, sa ne construim lumea. Fie mai luminoasa, fie mai putin luminoasa.

Omul: atat de divergent in el insusi si in comunitatea lui!

Nu cred ca omul este urmarea pura a evolutiei biologice. Dar cercetarea asupra biologiei noastre ne ajuta sa intelegem mai multe si, astfel, sa privim mai straveziu catre adancul din noi, catre Dumnezeu si catre ceilalti. Mai demult credeam ca egoismul este funciar omului si ca depasirea lui ar fi „proba initiatica” pusa de divinitatea inaintea noastra. Depasirea ei ar insemna indumnezeirea omului etc. Acum cred ca egoismul nu este decat urmarea pura a evolutiei biologice, iar depasirea lui nu este vreo proba initiatica pusa de divinitate, ci o alegere personala a fiecaruia dintre noi. Miza acestei alegeri este destul de interesanta: ea este sau era, pe de o parte, cvasi-echivalenta cu o sinucidere, in ceea ce priveste supravietuirea fizica in cadrul grupului de primate numit de noi homo sapiens. Trebuia sa fii egoist, sa iti fie teama, sa te aperi, sa ataci, sa domini, sa infricosezi pentru a putea supravietui biologic! Acest lucru era cu adevarat necesar in vechime. Dar astazi a iti fi teama, a te simti continuu atacat si periclitat si a ataca nu mai sunt asa de necesare!... Mai degraba toate acestea duc la deteriorarea relatilor umane, la separare, la neincredere etc. si tocmai acestea – biologic vorbind – in noul context uman sunt impotriva propasirii biologice! In vremurile noastre inaintea omului apare o rascruce, o alegere: separarea sau colaborarea / neicrederea sau increderea / egoismul sau simbioza...

Am alege toti colaborarea, simbioza – o simtim ca este de viitor, ca este viabila, ca este frumoasa (aici cred ca are si Dumnezeu un cuvant de spus sau ceea ce, din perspectiva noastra, numim inteligenta spirituala...), ca ne poate conduce la propasire, la valorizare, la securitate si, de cand cu incalzirea si poluarea globala si epuizarea resurselor planetare, ar putea fi singura alegere a oamenilor care sa ne permita supravietuirea pe termen lung!

Am alege-o cu toti, dar doua lucruri ni se opun!...

Unul ar fi din exterior: nu toti aleg acest lucru odata cu noi. A alege doar tu sa fii bun si generos, in timp ce altii continua sa fie vicleni si rapaci inseamna aproape la propriu sinucidere, disparitie biologica – a ta si a urmasilor tai! E greu sa alegi frumusetea in aceste conditii!...

Si inca ceva se opune din interior, nu numai noua ci si tuturor celorlalti: vechea structura neuronala, vechiul mod de a percepe, de a simti, de a procesa informatiile din mediul exterior...

E nevoie pentru a alege simbioza si a o putea sustine eficient de remodelare neuronala si comunitara!

Antidotul la cele doua lucruri care se opun alegerii simbiozei si colaborarii il vad in constituirea unor mici comunitati umane, de asa natura alcatuite incat colaborarea si calitatea personala a omului sa fie cat mai mult valorizata. Structurarea si cresterea, evolutia micii comunitati ar fi organica si ar merge in paralel cu remodelarea neuronala personala. Si una ar sustine pe cealalta.

Aceste mici grupuri umane, exact asemeni micilor grupuri de homo sapiens din vechime vor fi cele care vor evolua biologic propriu-zis (in timp ce celelalte, care nu au facut aceasta alegere, vor evolua prea putin sau chiar nu vor evolua biologic), vor propasi si vor fi temelia omenirii de maine. Specia homo sapiens se spune ca a aparut acum 50-70.000 de ani (ma refer la urmasii acelui prim stramos comun, de care am citit in cartea Aventura genetica a omului). In timpul aparitiei ei existau destule alte grupuri de hominizi, nu numai in Africa, ci si in Asia, Europa etc. Dar acelea nu au supravietuit!! De ce?!... Oamenii de stiinta de azi ridica urmatoarea explicatie: homo sapiens avea aceeasi capacitate craniana si aceleasi arme (ca omul de cro-magnon sau ca cel de neandertal, din Europa, de exemplu), dar comunica mai bine!!

Aceasta capacitate, aparent neinsemnata fata de celelalte doua, a insemnat supravietuirea si propasirea speciei homo sapiens si disparitia celorlalte!! Iar capacitatea de a comunica mai bine nu le-a fost data „de sus”, nici nu a aparut asa, din neant, ci a fost o alegere deliberata a catorva indivizi care, propasind, mai tarziu au format omenirea de azi!

Evolutia, chiar a animalelor precum delfinii sau soparlele, este iesire cu buna stiinta dintr-un anumit predeterminism! Aceasta este evolutia! Atat a lui homo sapiens de acum 50.000 de ani cat si a omului de azi!!

Eu imi propun sa fiu partas constituirii unei astfel de mici comunitati umane in care colaborarea si calitatea personala a fiecaruia sa fie cat mai mult valorizata!! Asta e ceea ce eu imi propun! Asta aleg eu sa fie chemarea mea, responsabilitatea mea!