Se afișează postările cu eticheta comunicare. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta comunicare. Afișați toate postările

sâmbătă, 15 martie 2014

LĂRGIREA NIVELULUI DE EMPATIE



De-a lungul istoriei sale omul a evoluat. Putem vorbi de evolutie tehnologica, de evolutie a formelor de organizare sociala, politica sau economica, de evolutie a formelor de manifestare religioasa etc. Dar de asemenea, omul a evoluat biologic.
Aceasta evolutie biologica – pe care multi nici nu o constientizam – este, de fapt, spectaculoasa! In ultimii 10.000 de ani omul a evoluat fantastic si decisiv biologic, fiind astazi, dupa parerea mea, in pragul unui nou salt! Evolutia biologica pe care vreau sa o evidentiez se refera la evolutia sistemului neuronal. E nevoie de o evolutie neuronala pentru ca omul sa poata face fata trecerii de la vanatorul si societatea tribala de acum 10.000 de ani la societatea globala si informationala de astazi! E nevoie de o evolutie biologica pentru ca omul sa poata sustine un nivel empatic care sa imbratiseze intreaga omenire! Totusi, adevaratul salt biologic, ce ar permite relansarea civilizatiei umane, ne sta inca inainte...
Istoria omului este in primul rand istoria dezvoltarii constintei sale. Sau, in alte cuvinte spus, este istoria dezvoltarii nivelului sau de empatie. Principalul catalizator al largirii nivelului de empatie au fost descoperirile tehnologice, calitatea organizarii sociale si educatia, dar suportul acestui nivel din ce in ce mai crescut de empatie este biologic: calitatea si numarul neuronilor si a conexiunilor neuronale din creierele noastre! Există un anume tip de neuroni speciali, numiți oglindă, prin care creierele oamenilor comunică între le transmițând în primul rând emoții!

Descoperirile tehnologice, in special cele comunicationale (scrierea, tiparirea, radioul si televiziunea, telefonul, internetul, retelele de socializare, dar si aparitia mijloacelor de calatorie tot mai rapide si ieftine) au dat sansa fiecaruia de a comunica si colabora cu oameni tot mai diferiti. Aceasta comunicare si colaborare ne-a ajutat sa descoperim ca nu suntem atat de straini unul de altul, oricat am fi de diferiti. Mijloacele de comunicare au fost principalul vehicul al cresterii nivelului nostru de empatie. Daca pentru vanatori si culegatori acest nivel nu depasea marginile tribului, astazi el atinge marginile omenirii!
Un alt suport al cresterii empatiei este si organizarea sociala (politica, economica etc) Intr-o lume aflata in conflict, in care oamenii sunt cumplit impartiti in tabere adverse, in numele religiei, al natiunii, al nivelului economic e destul de greu sa empatizezi cu cei cu care te lupti fizic, cu cei care ti-au omorat din prieteni, cu cei care iti sunt constant descrisi ca cei mai ne-oameni... Dar intr-o lume aflata la acelasi nivel tehnologic cu cea in razboaie, dar unde e pace si colaborare si oamenii pot trai fara frica, nivelul empatiei creste. E foarte importanta organizarea sociala in ceea ce priveste orientarea evolutiei fiintei noastre: fie inspre lupta si aparare, fie inspre empatie si colaborare.
Un alt suport deosebit al cresterii nivelului empatic este si educatia. Intr-o lume in care suntem invatati ca ceilalti sunt periculoși, sunt  rau-voitori sau in care ni se recomanda sa fim suspiciosi cu privire la cel de langa noi, cu greu putem sa ne deschidem si sa empatizam. Dar intr-o lume cum este cea de astazi, in care se vorbeste tot mai mult de educatie inter-culturala si inter-religioasa, in care se pune accentul pe colaborare si comunicare si empatie si inteligenta emotionala, omul are deschisa orientarea fiintei sale spre dezvoltare/colaborare/empatie. De asemenea cultura, prin documentarele legate de ecosisteme si prin intreaga ei orientare din zilele de azi, il ajuta pe om sa faca un mare salt in ceea ce priveste extinderea nivelului sau empatic asupra intregii lumi vii! Aportul decisiv insa va veni dinspre auto-educatie! Dincolo de toate, oameni de pretutindeni incep sa se orienteze personal spre empatie si colaborare! Acest lucru este pentru mine principalul „semn” ca ne aflam in pragul unui salt biologic, ce ar putea face diferenta intre a fi sau a nu fi...

Astazi exista sansa unui salt biologic decisiv: daca omenirea reuseste, printr-un numar suficient de indivizi ai ei, sa intoarca directia ei de evolutie catre o economie sustenabila, bazata in primul rand pe o actiune constienta, exprimata prin empatie si colaborare si cumpatare in ceea ce priveste consumul – nivel biologic care poate fi atins daca orientarea politica, economica si educationala l-ar sprijini!! – si reuseste sa evite secatuirea planetei, razboaiele pentru sursele de apa si decaderea in barbarie, atunci fata omenirii ar reusi sa arate cu totul diferit de cea de astazi!! Traim inca intr-o lume a lui Homo Sapiens (Omul Intelept). De cat de intelept se va arata acest homo sapiens va depinde lumea de maine a lui Homo Empathicus!

miercuri, 5 martie 2014

DESPRE COLABORARE



Adaptabilitatea este cea mai importanta calitate pe care o poate avea un om, din punctul meu de vedere. Adaptabilitatea presupune multe. Curaj. Deschidere. Detasare. Incredere. Comunicare. Inteligenta. Gandire laterala!...
Celebrul “survival of the fittest” se refera la faptul ca “cel mai adaptat la mediu supravietuieste“, nu la faptul ca “cel mai puternic supravietuieste” asa cum prea multi cred. Unii inteleg ca ar trebui sa se lupte cu toti fiindca – nu-i asa? – trebuie sa “supravietuiasca” – orice ar insemna asta – cu orice pret. Eu cred ca viata ar putea fi si altceva! De ce sa nu insemne ea un belsug, un preaplin, o bucurie? Un cer albastru si o gradina verde pe care chiar noi impreuna sa o fi cultivat?
De ce nu ar putea fi si altfel?

Exista unii oameni, ca mine, care spun ca “survival of the fittest” nu e despre a fi cel mai bun sau adaptat individ pe care il cunosti, ci despre a face parte din acel grup al indivizilor care lucreaza cel mai bine impreuna. Care pot conlucra. Care sunt capabili de conlucrare, de partasie! Poate ca “survival of the fittest” nu se refera la altceva decat la comunitati. Oameni care se grupeaza pentru ca impreuna pot face fata mai usor provocarilor mediului inconjurator. Inca o data: oameni care se adapteaza grupandu-se, fiindca impreuna le este mai usor sa vietuiasca. Aceasta ar fi o adaptare extraordinara, nu?

Cei ce lupta – orice ar insemna aceasta – sunt singuri. Nu ma refer ca nu au prieteni. Ma gandesc, doar, ca viata poate fi si altfel... Exista oameni – sau pot exista – care sa mearga pe ideea colaborarii, pe a lucra impreuna. Fiindca adevaratul dusman le este ciudata despartire dintre oameni, ciudata necolaborare
Orice analiza economica sau sociala ar putea demonstra avantajele colaborarii. Si totusi, nu colaboram, decat la un nivel destul de mic. Impreuna putem face mai multe! O stim. Impreuna putem fi mai mult fiecare. O stim. Daca avem intelepciunea sa ne sustinem unul pe altul! Daca! Daca am avea increderea sa ne ingrijim unii pe altii. Daca! La nivel de familie putem. De ce nu putem depasi un pic cercul familiei?
Tudor Opriş în minunata lui carte Mica enciclopedie a prieteniilor din natură ne pune în faţă alternativa simbiozei! Adică împreuna-vieţuire! E adevărat că în natură există concurenţă, şi e firească şi binevenită concurenţa atât în lumea naturală cât si în lumea omului. Dar nu cel mai feroce e adevăratul câştigător, ci cel mai valoros ca inventivitate, ca adaptabilitate, ca şi creativitate!
Aceasta este inteligenţa: capacitatea de adaptare!
Şi cea mai valoroasă, mai viabilă formă de inteligenţă, de adaptare – atât în lumea animală cât şi a omului – este capacitatea de asociere şi de conlucrare! Comunicarea! Empatia! Nu poate câştiga în natură şi în omenire cel mai rapace, ci adevăratul câştigător este comunitatea!
Nu forţa, ci iubirea!