DESPRE... TEAM-BUILDING...

Vorbind despre team building, ca despre multe alte sintagme luate dintr-un domeniu sau altul, eu doresc să vorbesc despre ceva care depăşeşte sfera de acţiune şi de uzitare a termenului respectiv, care îmi devine astfel doar un valoros prilej şi început de discuţie. Eu doresc să vorbesc despre ceva genaral uman, ca înţelegere şi relaţionare, care stă în spatele termenului respectiv din domeniul respectiv (în cazul nostru termenul e team building-ul, iar domeniul e cu precădere cel economic, iar obiectivul e, iarăşi cu precădere, eficienţa economică), dar care acţionează şi se exprimă în toate celelalte sfere de menifestare şi relaţionare umană.

Team buildingul îşi doreşte în primul rând să adâncească şi să dea consistenţă legăturilor interpersonale dintr-un grup. Din ce în ce mai frecvent, organizaţiile preocupate de calitatea resurselor umane pe care le deţin, organizează cu angajaţii lor programe de team building. Aceste programe sânt dedicate dezvoltării „spiritului de echipă” şi au ca prioritate experienţele comune cu ajutorul cărora colegii de serviciu pot ajunge să se cunoască mai bine. Paricularitatea acestor programe este dată de neobişnuitul ipostazelor în care membrii echipei se văd puşi să se relaţioneze şi să se coordoneze, cu totul diferit de cel din cadrul birourilor. Astfel fiecare are posibilitatea sa isi reveleze celorlalti si alte aspecte ale personalitatii sale si fiecare are prilejul sa descopere mai adanc pe omul de langa el. Principalele puncte pe care se bazează activităţile de team building sânt amuzamentul, competiţia, interdependenţa. Prin aceste programe, concepute de departamente specializate, angajaţii vor fi integraţi într-un mediu de aventură, surpriză, competiţie, creativitate, descoperire, provocare şi comunicare. Cel mai adesea astfel de programe se desfăşoară într-un mediu deosebit de cel formal din organizaţie, ceea ce ne dă tuturor şansa unei descoperiri de sine, de cele mai multe ori nebănuită, în alte condiţii decât cele în care ne-am obişnuit să evoluăm. Scopul acestor activităţi este o relaţionare pe multiple planuri şi în multiplele forme ale vieţii ale membrilor unui grup, în vederea realizăirii unei mai bune cunoaşteri de sine şi a unei mai strânse relaţionări, atât în cadrul grupului cât şi în viul vieţii.

Dar cum am putea găsi forme de team building paralele, adecvate şi altor domenii de manifestare şi relaţionare umană? Sfera educaţională ar trebui să fie prima în adoptarea şi dezvoltarea unor astfel de programe de dezvoltare personală a tinerilor. Familia însăşi e o echipă ce ar necesita şi s-ar bucura din plin de astfel de programe de team building... Dacă sântem sinceri cu noi, multe organizaţii din varii sfere de activitate umană au nevoie de team building. Şi, de ce nu, întreaga societate umană e o mare grup. Nu are şi ea nevoie de programe speciale de team building? Consider că în primul rând ar avea nevoie – dar cine să se simtă responsabil şi să acţioneze în această direcţie? – de o campanie în care să se aducă în atenţia publică faptul că sântem împreună! (Au facut-o, surpriza, reclamele de la Orange!!) Că sântem complementari unii altora. Team buildingul, la o scară mică, pentru un grup oarecare, tocmai aceasta construieşte: conştiinţa complementarităţii şi dezvoltă capacitatea de comunicare şi conlucrare. Ar trebui să ne înţelegem toţi ca un mare grup. Să ne intereseze „eficienţa” şi binele acestui grup... Orele de clasa ar trebui toate sa fie regandite in ideea team-building-ului...

Punctul de plecare este acesta: că sântem toţi un mare grup. Şcoala poate fi un mare team building. Sfera economică poate fi un mare team building. Spaţiul public, prin toate manifestările sale culturale, poate fi un mare team building. Turismul şi întâlnirile de tot felul pot fi un mare team building. Depinde doar de noi înşine ca toate acestea să fie cu adevărat constructive! Depinde de înţelegerea şi de atitudinea cu care venim la întâlnire! De duhul cu care venim pentru a participa la aceste mari programe de team building!...