CÂTE CEVA DESPRE NATURA UMANĂ

Principala schimbare de paradigma in economie si management este orientarea nu spre profit, ci spre calitatea vietii si a relatiilor din cadrul comunitatii!! Eficienta economica nu mai este principalul scop si principalul indicativ al unei organizatii economice!! Este intr-adevar o schimbare majora de paradigma!! Dar intr-o comunitate in care se pune accentul pe colaborare si calitate a relatiilor umane, pe valorizarea fiecarei persoane, succesul si eficienta economica vin de la sine. Nu in dauna calitatii relatiilor ci tocmai datorita calitatii relatiior intra-comunitare! A dezvolta în om şi în grupul lui capacitatea şi bucuria conlucrării şi a creativităţii şi a valorifica pe fiecare şi a-l face părtaş la ceva valoros, prin care fiecare să îşi câştige şi stima celorlalţi cât si stima de sine incepe sa devina principala calitate manageriala.

În termeni de eficacitate, leadership-ul presupune capacitatea unei persoane de a crea o viziune, de a orienta acţiunile, a unii oamenii pentru realizarea viziunii, de a realiza viziunea împreună cu membrii echipei, depăşind prin organizare, tenacitate şi mai ales creativitate toate posibilele obstacole. Încet-încet se decantează ca principală calitate a liderului organizaţiilor economice, abilitatea lui de a unii oamenii, de a-i insufla şi de a-i responsabiliza, de a menţine un climat de creativitate şi de omenie în cadrul organizaţiei.

Viziunea conducerii intreprinderilor a evoluat mult de-a lungul timpului, aducând în atenţie leadership-ul. În decursul ultimilor 30 de ani au apărut numeroase schimbări în ceea ce priveşte modul de exercitare – de fapt modul de înţelegere – a leadership-ului în societăţile Europei Occidentale şi în America. Una dintre cele mai importante schimbări a fost deschiderea spre democratizare a conducerii, lucru vizibil mai ales în domeniul sistelelor de învăţământ.

În The Human Side of Entreprise, Douglas Mc Gregor identifică în rândul managerilor americani două concepţii asupra naturii şi a comportamentului factorului uman în organizaţie. El denumeşte aceste teori X şi Y. Teoria X postula că oamenii, prin natura lor, sânt leneşi, detestă munca şi se străduiesc să o evite. Doar constrânşi prin pedepse pot avea un randament suficient în muncă. Majoritatea oamenilor evită să îşi asume responsabilitatea. Cel mai bine e ca ei să fie conduşi autoritar. Teoria Y presupune că oamenii sânt capabili de autocontrol şi de iniţiative pentru a-şi atinge obiectivele muncii, dacă sânt recompensaţi pentru aceasta pe măsură. Ideea teoriei Y e că oamenii devin mult mai eficienţi nu prin constrângeri, control şi neîncredere, ci prin punerea lor în valoare, prin acordarea încrederii şi responsabilităţii. Într-un astfel de mediu în care ei se simt valorificaţi şi respectaţi ca oameni, ei se deschid şi se dedică, descătuşându-şi efectiv forţe nebănuite. Evident că teoria X e teoria unei munci mai degrabă maşiniste, decât umane; mai degrabă individualiste, decât în grup, în colaborare; necreativă, în care nu ai cum să te implici, din care nu ai cum să te dezvolţi, ori să te fascineze. Presupune omul ca unealtă. Teoria Y presupune  omul ca valoare în sine! De aceea în primul rând îi crează condiţiile dezvoltării şi înfloririi lui: încrederea, responsabilizarea, libertatea de decizie, de acţiune. Da! În condiţii adecvate, omul învaţă să aibă încredere în el şi în celălalt, să îşi asume responsabilitate şi să încredinţeze responsabilitatea şi altora. Poate dezvolta imaginaţie, ingeniozitate, creativitate. Poate învăţa să conlucreze! Acest lucru e un extraordinar pas înainte! În vechile societăţi industriale, feudale sau sclavagiste aceste capacităţi naturale ale oamenilor erau prea puţin utilizate...

Teoria Y s-a impus de la sine şi a deschis calea leadership-ului democratic, în care conducătorul organizaţiei s-a deschis spre atragerea salariaţilor în managementul intreprinderii. Aceste teorii au avut şi au implicaţii, cred eu, mult peste sfera pur economică. Pentru că descoperirea unui modus vivendi participativ şi creativ între oamenii, fie ei colegii de serviciu, cu urmări benefice nu numai în nivelul financiar, ci şi în cel al înţelegerii şi descoperirii unui alt fel de relaţionare între oameni, valabil în toate domeniile şi aspectele vieţii umane, e un factor de progres şi transformare a întregii civilizaţii umane. Anii 70 au demonstrat că în economia modernă câştigă cel care ştie să îşi valorifice cel mai bine resursele umane!

Este clar că omenirea face un pas înainte prin conducătorii de organizaţii economice adepţi ai teoriei Y. Aceste organizaţii economice devin spaţii deschise, le-aş putea numi chiar personale. Unde există un alt fel de relaţii între oameni, mult mai deschise, mult mai umane. În cadrul lor oamenii se dezvoltă profesional şi nu numai! Se vorbeşte mult despre Cultura Organizaţiilor. Iar teoria Y nu e doar o teorie economică. E doar expresia economică a unei viziuni personale despre om, viziune ce se naşte astăzi şi ale cărei expresii, după cum am văzut, le putem recunoaşte în toate sferele de activitate ale omului: politice, ştiinţifice, filosofice, religioase, pedagogice etc. E viziunea ce vede pe om capabil de creativitate şi de autocontrol. Capabil de evoluţie şi de colaborare. Capabil de moralitate şi de conştiinţă de sine! Da! – Conştiinţă de sine ce duce la o nouă relaţionare cu sine însuşi şi cu ceilalţi. E viziunea de sine a Omului care îşi descoperă valoarea şi calitatea lui de fiinţă relaţionară şi creativa, a cărei  şansă şi împlinire e în conlucrarea cu ceilalţi, în creativitate, în evoluţie personală. E viziunea de sine a Omului ce se ridică să construiască o Uniune a Oamenilor, nemaialegând războiul! E viziunea de sine a Omului care îşi înţelege şi acceptă pentru prima oară creator failibilitatea şi nedreptatea lui şi a societăţii din care face organic parte ca posibilitate de evoluţie şi de împreună construcţie a unei lumi mai bune!

Eu cred că aceste comunitati dinamice, deschise, ce presupun şi susţin o atmosferă umană, de creativitate şi conlucrare, de responsabilitate şi demnitate sânt asemeni primelor microorganisme în care viaţa începe să se manifeste şi să se autosusţină! Şi, prin comunicare şi înfruntrare a realităţii, viaţa începe să evolueze!! Sânt locul unde Omul învaţă să se comporte altfel, mai aproape de calitatea lui personală. Deşi mai sânt destui paşi de făcut, tonul şi începutul l-au dat organizaţiile economice şi mai ales Managementul Resurselor Umane şi al Leadership-ului.