APARTENENȚA LA GRUP

Un grup există numai atunci când există persoane conştiente de faptul că sânt membrii lui. Grupurile se pot clasifica în doua mari categorii: grupul primar, mai restrâns şi grupul secundar, mai larg, organizaţia, societatea în care trăim. Grupul primar este caracterizat prin posibilitatea unei comunicări interactive. În contactele ce se stabilesc la nivel intergrupal, fiecare grup se caracterizează printr-o anumită calitate, care îl individualizează şi prin care acesta se valorizează şi reuşeste să cucerească noi membri. Grupul se caracterizează prin existenţa unor scopuri comune şi a unor viziuni, a unor principii, a unei culturi comune.

Studiile au arătat că, prin trebuinţele, caracterul şi inteligenţa sa, fiecare individ din componenţa grupului constituie o entitate diferită. În ciuda factorilor de personalitate individuali, s-a constatat că nimeni nu poate scăpa de influenţa grupului prin imitare, integrare, emergenţa unor valori colective sau atribuirea de prestigiu. În acelaşi timp grupul este purtătorul unor stereotipuri şi al unor standarde de conduită impuse fiecărui individ. Grupul exercită asupra indivizilor o anumită presiune reglementată prin normele grupului, asumată de individ în virtutea nevoii de aprobare şi de certitudine a fiinţei umane.

Fiecare individ face parte din diverse grupuri de apartenenţă. În acelaşi timp, fiecare individ se raportează principial la un grup de referinţă, care îi influenţează – mai mult sau mai puţin conştient – opiniile şi principiile.

În ce priveşte structura formală a grupului, aceasta se construieşte în jurul obiectivelor comune ale grupului şi în spiritul valorilor lui. Inserat într-o structură formală, omul este investit cu o poziţie socială, un statut oficial şi un rol. Prin rolul şi statutul său, individul se regăseşte în centrul unui sistem de aşteptări şi cerinţe care se traduc în termeni de norme şi comportamente interpersonale. Evident, în adâncul aşteptărilor noastre, dincolo de expresia formală a structurii sau a normelor noastre comportamentale, fiecare aşteaptă neaşteptatul... Omul se regăseşte în situaţia de a-şi gestiona permanent raportul dintre individualitate şi rolul social formal. Mai mult: omul se regăseşte în situaţia de a-şi gestiona permanent raportul dintre rolul social formal, legat de aşteptările formale ce se cer de la el, şi de dezvoltarea lui personală, legată de chemarea – aşteptările şi nevoile cele mai profunde – ale Omului din fiecare.

Fiinţele umane, prin natura lor, au nevoie de apartenenţa la structuri sociale. Pentru a-şi putea împlini proiecte, care se pot împlini doar prin conlucrarea unui întreg grup social, căci toate proiectele oamenilor sânt legate de grupurile în care evoluăm. Proiectele omului nu pot fi atinse decât prin conlucrare. Astfel oamenii se stimulează reciproc prin interacţiune. Fiecare din noi e interesat să îşi pună în comun darul şi valorile. Fiecare din noi simte nevoia nu numai de a aparţine unui grup – şi prin aceasta să primească confirmare şi certitudine, ci şi să construiască împreună cu ceilalţi ceva care să ne transceadă, ceva valoros, prin care fiecare şi împreună să simţim că viaţa noastră a avut un sens. Sensul vieţii oricărui om nu poate sta decât în lucruri care să depăşească individualismul nostru, în lucruri care să depăşească spaţiul şi timpul şi limitele intereselor noastre individuale. Astfel e important de construit coeziunea fiecărui grup şi, mai ales, de găsit calea ca aceste grupuri firesc diverse să găsească o posibilitate de comunicare, să găsească ceva care să le lege. Acest ceva trebuie să aibă legătură cu calitatea noastră de a fi oameni şi cu calitatea noastră de a putea comunica unii cu alţii, dincolo de toate opţiunile firesc diferite, dar nu divergente, pe care le întrupăm.

În interiorul oricărui grup, fiecare simte nevoia să îşi descopere unicitatea şi originalitatea. Pentru a descoperi complementaritatea noastră. Fiecare din noi caută firesc să se plaseze în diverse roluri complementare şi să îşi pună în valoare specificul lui personal. Astfel există o dinamică în care fiecare se dezvoltă adaptându-şi şi impropiindu-şi principiile şi modele de comportament ale grupului la propriul comportament şi la propria scară de valori şi totodată transformând grupul, înnoind şi îmbogăţind grupul prin personalitatea lui unică astfel regăsită şi valorizată