EDUCATIA INTER-ACTIVA: PROFESORUL

luati 6 foi de hartie si notati fiecare cu unul din semnele: + - * ^ ! ?

+ ideile cu care sunteti de acord

-  ideile cu care nu sunteti de acord

*  informatiile noi

^  lucrurile pe care le stiati sau banuiati

!  aspectele pe care doriti sa le cercetati in continuare, care v-au provocat curiozitatea sau v-au stimulat interesul

?  textele care va suscita intrebari, nelamuriri

În şcoala tradiţională, profesorul deţine controlul absolut asupra cunoaşterii şi, prin aceasta, asupra evenimentelor clasei...

Acest lucru, daca stam sa ne gandim un pic, este groaznic!

Aici imi pun palaria rosie pe cap si imi aduc aminte – cu groaza – de atmosfera specifica evului mediu din vremea cand eram elev. Atunci eram mic si nu puteam sa exprim ca fiinta mea umana este ranita de samavolnicia cu care se purtau profesorii! Pentru mine nu exista nici macar ideea ca scoala ar putea fi altfel! Ca procesul educational ar putea fi si altfel! Simteam doar confuz ca este ceva ce afecteaza calitatea mea umana (dar nici asta nu stiam sa exprim) si, singura solutie care statea in puterea mea, era sa chiulesc cat pot de mult!

In schimb mie imi placea sa invat. Dar nu sa fiu batjocorit.

Cum poate detine profesorul controlul absolut asupra evenimentelor clasei?!...

Intr-o lume in care si profesorul si elevii sunt fiinte umane si mai ales intr-un proces atat de personal precum este cel educational, cum poate detine profesorul controlul asupra evenimentelor clasei? De ce sa fiu eu obligat sa il ascult pe el? De ce sa n-am si alta alternativa? De ce lui ii este ingaduit sa ma terorizeze? De ce sa nu asculte el de mine?... De ce nimeni nu ii cere lui socolteala, ci doar mie, elevului? De ce ma siluiesc cu invatarea pe de rost a unor comentarii stupide si, daca nu ma supun lor, nu pot merge mai departe? Cine a facut aceste legi? De ce pe mine nu m-au intrebat? Si daca nu m-au intrebat, de ce imi cer sa le respect, iar daca nu le respect, de ce isi permit sa ma bata sau sa imi afecteze in alt fel viata? Cum s-au introdus acesti oameni in viata mea, cand eu nu i-am chemat?!...

Acum imi dau palaria rosie jos si... continui...

Nu este absolut deloc normal ca intr-o comunitate de oameni, in care ar trebui sa ne tratam unii pe altii ca niste oameni, cineva sa detina controlul absolut al evenimentelor grupului! Nu este absolut deloc normal!

Daca intr-un grup toti ar fi de acord ca guru sa detina controlul absolut, ar interveni politia si acel guru ar fi considerat periculos, iar acei bieti oameni niste prosti. Dar in scoala traditionala, desi nimeni nu ii intreaba pe copii daca sunt de acord ca omul pe care il vor avea intamplator ca profesor sa detina controlul asupra lor, copiii trebuie sa se supuna acelui om. Si, ca orice guru care detine controlul absolut, asa si acel profesor, cu cat este mai invechit in astfel de rele, cu atat mai mult va abuza de situatia lui asupra bietilor copii! Cu ochii mei am vazut urmatoarea scena (si ca asta as mai putea povesti inca o suta, dar asta e mai scurta): mergeam cu niste copii intr-o excursie si eu eram responsabil de acei copii. Intamplator, total paralel cu grupul nostru si fara nici o responsabilitate fata de acei copii, in autocar cu noi mai era o profesoara. Batrana. Copiii radeau, cantau, se plimbau de la un scaun la altul etc. La un moment dat acea profesoara, din senin, nemaisuportand veselia, ea fiind acrita de viata, cu un glas infricosator, s-a intors si a strigat la copii: „Incremeneste in banca, elevule!” Cam asta se intampla acolo unde profesorul este investit – de autoritatea educationala nationala – si total samavolnic, impotriva unor fiinte plapande, cum sunt copiii – cu autoritatea absoluta asupra evenimentelor clasei!

Daca vorbim despre educatie si despre profesor, si nu despre samavolnicie si copilarie furata, atunci se presupune nu  numai ca procesul educational este inter-activ si copiii isi hotarasc propriul curriculum, invata doar ceea ce ii intereseaz, dar tot ei hotarasc cine sa le fie profesorul, hotarasc de la cine sa invete! In cazul educatiei neinstitutionalizate, evident, comunitatea care doreste sa isi educe astfel copiii, va asigura copiiilor si alternativitate, ca astfel nici un profesor sa nu detina monopolul si sa fie create conditiile unei relationari loiale: esti bun, empatic, capabil – copiii vor trage la tine! Stii sa valorizezi, sa potentezi, sa asculti, sa motivezi, sa explici, sa ajuti, sa incurajezi – copiii vor trage la tine. Daca urlii „incremeneste in banca, elevule!”, chiar daca esti autorizata de Ministerul Invatamantului, nu mai vine nici un copil la tine la ore...

Oamenii sunt alcatuiti de asa natura incat se bucura si se deschid cand sunt valorizati! Si orice om tratat ca un om este deja valorizat! Sunt motivati si potentati si infloresc cand simt ca participa, ca aportul lor este apreciat, ca ideile lor se leaga de ideile altora si impreuna creaza ceva! Pun mai mult suflet unde simt ca au adus si ei ceva; se simt mai atasati de grupul si procesul unde darul lor a fost bine primit!

Acolo unde profesorul detine controlul evenimentelor clasei si elevului nu i se acorda libertatea, sansa participarii creatoare, el nu este tratat de la egal la egal, acolo el nu este tratat ca o fiinta umana, acolo lui i se cere sa accepte sa fie amputata fiinta si demnitatea lui. Si asta timp de 12 ani!! Pana cand ceva este ucis in acel pui de om, in loc sa fie creat!...

În şcoala tradiţională, profesorul deţine controlul absolut asupra cunoaşterii şi, prin aceasta, asupra evenimentelor clasei. Apare astfel o legătură evidentă între disciplina strictă şi adevărul univoc al magistrului care ţine clasa în mână! Dar acolo unde e liniste deplina, ce fervoare mai este?...

Pentru a avea cu adevărat elevul în centrul demersului, cadrul didactic trebuie sa exercite roluri cu mult mai nuanţate.

Modul natural de funcţionare a creierului conduce la abordarea inter-activa, iar succesul la clasă depinde de competenţele profesorului de a crea oportunităţile optime de învăţare pentru fiecare elev. Astfel, în funcţie de context, profesorul acţionează mereu – dar adecvat şi adaptat nevoilor grupului. Planifică, organizează, comunică, conduce, coordonează, îndrumă, motivează, consiliază, controlează, evaluează 

Teme de reflecţie individuală. Ce profesor v-ar place sa aveti?

DASCĂL MODEL - Profesorul oferă elevului reperele necesare pentru a atinge ţintele propuse. Elevul acceptă provocarea și pornește în călătorie alături de învăţător.

DASCĂL PRIETEN - Profesorul este un prieten la care elevul poate apela atunci când are nevoie. Profesorul sprijină, ascultă și ajută elevul.

DASCĂL CĂLĂUZĂ - În călătoria cunoașterii, profesorul cunoaște reperele și-i prezintă elevului alternativele și soluţiile optime pentru atingerea unei ţinte. Relaţia se bazează pe respect reciproc. Învăţătorul nu dictează răspunsuri, ci oferă direcţii pentru ajungerea la destinaţie.

DASCĂL MAGICIAN - Pregătirea temeinică a profesorului îi oferă această postură prin care îl îndrumă pe elev să folosească obiectele și instrumentele pentru învăţare.

DASCĂL CONSILIER - Profesorul e cel de la care elevii așteaptă sfatul cel bun.

DASCĂL MAESTRU - Profesorul oferă imaginea standardelor de cunoaștere și acţiune, îl așteaptă pe elev să obţină cunoșinte, abilităţi, competenţe.

DASCĂL SUSŢINĂTOR - Profesorul este alături de elevii săi, este sprijin pentru depășirea dificultăţilor întâmpinate în învăţare.

DASCĂL FACILITATOR - Profesorul nu oferă cunoaștere, ci face posibil accesul copilului la cunoaștere

Ce ati notat cu semnul „!”?  Dar cu semnul „-”?