MODUL IN CARE LUCREAZA MINTEA

Exista patru mecanisme in cadrul mintii:

·        unul care construieste modele,

·        altul care le recunoaste,

·        altul care le selecteaza,

·        altul care le transforma

 

Mintea nu este o masina, ci un mediu cu totul special, care permite informatiei sa se auto-organizeze sub forma unor modele. Vom vedea in continuare ce inseamna aceasta auto-organizare si cum se formeaza modelele. Este foarte interesant acest aspect.

Odata ce aceste modele au fost formate, putem sa le recunoastem si sa le folosim, mecanismul de selectare a utilitatii le va sorta si le va pastra pe acelea pe care le considera (pe baza a ceea ce numim alegere perceptiva) utile supravietuirii, implinirii personale etc. Cu cat modelele sunt utilizate mai mult, cu atat se inradacineaza mai bine. La fel se intampla si cu tiparul de alegere.

Acest fel de auto-organizare si functionare a mintii este extrem de eficient.  Printr-o astfel de auto-organizare, mintea devine tot mai capabila de estimare si, deci, tot mai capabila de decizie si actiune rapida. Nu mai pierdem prea mult timp si energie pentru a evalua daca o situatie este periculoasa sau nu: daca vedem o masina venind in viteza spre noi, ne ferim. Putem repede recunoaste pe mama, pe un prieten, pe un dusman, putem construi o casa care sa nu se darame etc. De asemenea, decizia, selectia devine tot mai eficienta prin insasi stereotipia ei.

Insa pe langa marea sa utilitate, un astfel de sistem are, in mod inevitabil, si anumite limitari. Intr-un astfel de sistem putem combina foarte usor modelele existente sau sa le inmultim in aceeasi sens. Dar e foarte greu sa le restructuram. Pentru ca modelele controleaza atentia. In general nu observam sau nu retinem decat ce are legatura cu ceea ce cunoastem, cu modelele noastre. O cultura diferita va fi perceputa prin modele culturale proprii si va fi, desigur, prost inteleasa...

Necesitatea de a dezvolta gandirea laterala vine din chiar felul in care functioneaza mintea. Gandirea laterala conduce la restructurarea modelelor.

Recunoasterea modelelor – eficienta si limite

O caracteristica extraordinara a mintii care se auto-organizeaza in modele este ca ea poate usor recunoaste modelele. Nu e nevoie sa vada tot modelul, e suficient sa recunoasca o parte din el! Astfel ea este foarte eficienta!

Dar tocmai in aceasta super-eficienta se ascund si limitele ei: estimand prea repede, poate gresi, percepand astfel gresit informatia, realitatea! Cand un copil invata sa citeasca, dupa ce silabiseste primele litere dintr-un cuvant, repede il estimeaza, de cele mai multe ori corect, dar uneori si incorect, spre amuzamentul parintilor.

Asa functioneaza mintea noastra in orice situatie a vietii: atentia ii este indreptata spre modelele cunoscute si estimeaza foarte repede pe baza unor informatii partiale. De cele mai multe ori este corecta si eficienta, cand e vorba de litere, de obiecte fizice sau de supravietuirea animala. Dar cand e vorba de relatii inter-personale, cand e vorba de a intelege perspectivele celuilalt, de cele mai multe ori estimarile nu sunt exacte. Sunt insuficient pentru o comunicare profunda. Celebrele conflicte intre generatii sau intre natiuni sau intre religii sau ideologii politice, precum si majoritatea conflictelor inter-personale au la baza aceasta incapacitate de perceptie a perspectivelor celorlalti si de absolutizare a propriilor perceptii sau adevaruri, a propriilor tipare de gandire sau comportament.

Selectia modelelor – eficienta si limite

In cadrul mecanismului de alegere-selectie, eficientizarea presupune o tot mai pronuntata stereotipie. Utilitatea principala, presanta este supravietuirea sau protectia fizica si aceasta tinde sa decida tiparul de selectie a modelelor, comportamentelor utile.

Multi oameni se plang ca nu mai sunt ei in ceea ce fac, ca sunt prizonieri ai tiparelor de gandire sau comportament, se plang ca traiesc pe pilot automat. Pentru ca sunt oameni, simt ca le lipseste ceva... Eficienta sau mai degraba pasivitatea alegerii a condus la nedezvoltarea reflexiei si a liberului arbitru. Din universul omului a disparul pas cu pas alternativitatea...

Liberul arbitru nu se poate dezvolta in lipsa alternativitatii!

Excluzand tot mai automat alternativele, poate pentru efortul si riscul pe care il presupune alegerea lor, liberul arbitru, capacitatea de a alege se ofileste. Si odata cu ea, calitatea si demnitatea noastra de oameni!...

Cum se construiesc modelele – un sistem care se auto-organizeaza

Ne putem imagina o secretara care inregistreaza documente intr-o arhiva sau un bibliotecar care catalogheaza carti. Mintea nu sorteaza totusi in acest fel direct informatia!

Acum mintea este mai degraba pasiva, este ca un mediu plastic, ce permite informatiilor sa se intipareasca, sa se se organizeze singure in modele. In cadrul biologiei exista conceptul de intiparire (corecta sau gresita). Puiul de ratusca iesit din ou considera ca primul obiect mai mare, aflat langa el, este mama lui. Se produce o intiparire brusca – foarte eficienta si foarte necesara supravietuirii – in structura lui neuronala (sau in ceea ce numim noi mintea puiului). De acum incolo el va considera ca acel obiect mare de langa el este mama lui si il va urma cu incredere. Poate fi si un balon portocaliu. De regula, acel obiect mare de langa el este chiar mama lui, iar calitatea mintii lui de a se intipari, asemeni unui mediu plastic, lasand astfel informatiile ce ii parvin sa se auto-organizeze in modele, e cruciala pentru supravietuirea lui! In acest caz, este extrem de usor sa observam ca ordinea in care parvin informatiile este cruciala in ceea ce priveste modelele in care informatiile se auto-organizeaza! Dar, chiar daca nu e asa de evident, intotdeauna ordinea in care ne parvin informatiile este cruciala in auto-organizarea informatiilor.

Aceasta calitate plastica (sau cvasi-pasiva a mintii) este necesara eficientei adaptarii si supravietuirii fizice! Auto-organizarea informatiilor in modele in functie de ordinea informatiilor are legatura cu neuroplasticitatea creierului, cu natura structurii si functionarii neuronale. Orice informatie (gand, emotie etc) se materializeaza printr-o urma ce afecteaza structurile neuronale. Se creaza prime sinapse, prime canale de scurgere a fluxului informational etc. Pentru a intelege mai bine neuroplasticitatea creierului sa ne inchipuim un peisaj din natura. Denivelarile reprezinta urma apei care a cazut pe suprafata respectiva, urma retinuta de sol ca si de structura neuronala. Ploaia a generat mici rigole, care s-au unit si au format paraiase, care unindu-se au dat nastere raului si asa mai departe. Odata ce s-a format, acest traseu – acest model in care informatia (ploaia si structura solului) s-a auto-organizat in functie de ordinea informatiilor (cum a cazut ploaia, cum s-a ridicat solul etc.) –  tinde sa se pastreze si sa se adanceasca pe masura ce ploile vor cadea.

„Solul” creierului ofera un mediu plastic asemanator, iar informatiile se vor auto-organiza in functie de ordinea in care apar.

O alta calitate a mintii este atentia limitata. Este, din perspectiva supravietuirii, o calitate, caci ne determina sa estimam si sa decidem rapid. Este eficienta pentru ca se adreseaza modelelor celor mai cunoscute si mai des uzitate, care s-au dovedit cele mai utile pentru supravietuire. Datorita atentiei limitate, modelul care se activeaza cel mai rapid (sau cel mai usor) este modelul cel mai uzitat, cel care a lasat cele mai multe urme pe suprafata neuronala, cel care a creat cele mai puternice conexiuni neuronale. Astfel acest model va deveni si mai uzitat, si mai familiar, asemeni adancirii vailor din exemplul nostru. Mintea isi alcatuieste un stoc cat mai limitat de modele necesare supravietuirii, necesare comunicarii ei cu mediul inconjurator.

Atentia si actiunea incep sa nu mai presupuna un efort de gandire prea mare. Totul e tot mai mult incadrat in tipare de gandire si de comportament!

Cum se restructureaza modelele – atentie si efort voluntar

Oamenii de zi cu zi sunt mai degraba produse pasive ale mediului, modelele lor principale fiind cele in care informatia s-a auto-organizat, in functie de ordinea in care le-a parvenit. Majoritatea oamenilor raman in stadiul pasiv, inconstient, ne-mai-fiind in stare sa isi rearanjeze, de data asta activ, constient, informatia de care dispun.

De ce este atat de greu sa rearanjam informatiile, sa restructuram modelul?...

Odata formate sinapsele neuronale, autostrazile informationale sau modele, ele vor fi accesate cel mai rapid si cel mai comod, cu un minim de atentie! Toata aceasta calitate pasiva a mintii, este necesara animalului uman pentru supravietuire.

Pana la o anumita varsta, educatia este cvasi-pasiva: copilului i se spune ce e bine si ce e rau, ce sa faca si cum sa faca, ce sa invete si ce sa nu invete. E dirijat intr-o masura foarte mare. In definitiv, copiii invata ceea ce vad. Deci e foarte importanta pentru formarea lor (sau, cu alte cuvinte spus, pentru modelele (de comportament si de gandire) in care s-a auto-organizat informatia primita) exact ordinea in care au venit informatiile. Fie ca si-a dezvoltat multe abilitati sau nu, fie ca a fost iubit sau nu, fie ca a fost indrumat corect sau gresit, el a fost pasiv: adica informatiile s-au auto-organizat in functie de ordinea in care au venit. El este mai degraba o creatie a familiei, a scolii, a culturii in care s-a format.

Si intotdeauna aceasta organizare, in ordinea in care au venit informatiile, nu este cea mai buna! Cea mai buna organizare se face dupa ce ai toate informatiile disponibile si le poti conexa precum consideri mai bine.

Dar de la o varsta incolo, omul are sansa sa devina activ: sa se autoeduce! Sa isi reorganizeze informatia primita, sa adauge altele, pe care le alege si le doreste, si sa isi construiasca propriile modele de gandire si comportament, de decizie, de selectie, sa se automodeleze, sa nu mai fie un produs al culturii in care s-a nascut sau o victima a actiunii celorlalti. Poate deveni propriul sau creator!

Aceasta este constientizarea si actiunea constienta, diferita de cea inconstienta, pasiva.

Pentru aceasta insasi mintea lui, care pana acum s-a comportat cvasipasiv, fiind modelata, are capacitatea de a se remodela si de a-si remodela suportul ei neuronal pentru a raspunde noilor ei nevoi!

De ce este atat de greu sa se remodeleze constient?...

Pentru ca e nevoie de atentie si de efort voluntar!

Modelul comportamental cel mai des uzitat al tanarului, educat pana atunci pasiv, este cel in care dedica efort doar la ceea ce este obligat sa faca. Nu gaseste putere sa dedice efort voluntar si atentie restructurarii pentru ca el nu are un astfel de model comportamental! In primul rand solutia restructurarii nici nu exista pentru el si perceptia lui! Restructurarea face parte dintr-un unives paralel, pe care nu il poate percepe, momentan!

Insa din acest cerc vicios se poate iesi: schimbarea perceptiei!

Aceasta schimbare produce o schimbare a emotiei. Iar emotia aduce energie, putere.

O perceptie diferita poate produce putere!

O perceptie diferita poate fi numita, pentru socul, emotia ce o pot produce: revelatie, constientizare etc. Totusi nu e nevoie chiar de o asa mare schimbare de perceptie pentru ca ea sa genereze emotie si putere pentru restructurare!

Gandirea laterala se ocupa cu schimbarea perceptiei. Ne ajuta sa vedem altfel!

Peisajul Marelui Canion nu ni-l putem inchipui reasezandu-se, restructurandu-se!

Dar noi ne putem restructura modelele! Ne putem restructura intreaga viata! Modelandu-ne noi mintea, prin efort voluntar si atentie, prin perseverenta orientata si disciplinata, si ne-mai-actionand pasiv-inconstient!

EDUCATIA INTER-ACTIVA: CUM LUCREAZA CREIERUL

Acum, ca sa dam articolului o nota inter-activa, va voi da posibilitatea sa interferati! Puteti sa interferati sau sa cititi articolul rapid, chiar pe sarite, dvs decideti!

Luati 6 foi de hartie si notati-le cu unul din semnele: + - * ^ ! ?

+ ideile cu care sunteti de acord

-  ideile cu care nu sunteti de acord

*  informatiile noi

^  lucrurile pe care le stiati sau banuiati

!  aspectele pe care doriti sa le cercetati in continuare, care v-au provocat curiozitatea sau v-au stimulat interesul

?  textele care va suscita intrebari, nelamuriri

De asemenea, acolo unde voi pune cateva intrebari, va rog sa raspundeti, scriind raspunsul pe o foaie de hartie sau la calculator. (Cred ca e nevoie de a saptea foaie!!)

Cercetări efectuate în ultimii 25 de ani arată că pasivitatea din clasă (înţeleasă ca rezultat al predării tradiţionale, în care profesorul ţine o prelegere, eventual face o demonstraţie, iar elevii îl urmăresc) nu produce învăţare decât în foarte mică măsură.

De ce copiii isi pierd interesul foarte repede?

Un studiu vizând implicaţiile predării centrate pe discurs relevă că:

ƒ - atenţia elevilor descreşte cu fiecare minut care trece pe parcursul prelegerii;

ƒ - prelegerea se potriveşte numai celor care învaţă eficient prin canal auditiv;

ƒ - prelegerea promovează învăţarea de nivel inferior a informaţiilor factuale;

ƒ - prelegerea presupune că toţi elevii au nevoie de aceleaşi informaţii în acelaşi ritm;

ƒ - elevilor nu le place să fie supuşi unei prelegeri.

Incercati sa raspundeti: De ce copiiilor nu le place sa fie supusi unei prelegeri? Sau poate ca le place? In ce conditii?...

Este insuficient pentru învăţare dacă, în timpul orei, elevii ascultă (explicaţiile profesorului) şi, eventual, văd (o demonstraţie făcută de profesor). Cauza acestui fenomen ţine de însuşi funcţionarea creierului. Creierul nu funcţionează ca un video sau un casetofon. Creierul nu este un simplu receptor de informaţie.

Creierul procesează informaţia!

V-ati gandit vreodata cum retine creierul o informatie?!...

Va puteti imagina modul in care este retinuta in creier ceea ce numim amintire?

De ce un copil care a fost odata cumplit agresat de un caine dobandeste o frica de caine? Ce se intampla in creier? Totusi, unii dintre noi, putem depasi aceste feluri de frici. Aveti o descriere a ceea ce se intampla in creier la nivelul neuronilor si a conexiunilor neuronale cand o astfel de frica este depasita treptat-treptat?

Daca chiar vreti sa intelegeti cum lucreaza creierul si de ce educatia inter-activa pune creierul la lucru si astfel se produce adevarata invatare (si nu doar simpla retinere a unor texte si cifre, bune pentru a fi spuse la lectie dupa care repede uitate), atunci chiar trebuie sa interferati si sa cautati sa raspundeti la intrebarile neretorice de mai sus!!

Daca cineva chiar a luat creionul in mana si a notat cu semnul „!” textele de mai sus, adica si-a propus sa le cerceteze si sa le aprofundeze, acel cineva chiar va invata cate ceva! Si asta pentru ca doar astfel pune creierul la lucru, doar astfel respectiva informatie va lasa propria ei urma pe suprafata neuronala!! Atunci cand pune suflet, interes viu, pasiune, curiozitate si, evident, aloca efort si timp!!

Pasiunea si efortul voluntar declanseaza neurogeneza!

Invatarea nu exista in lipsa pasiunii si a efortului liber consimtit!

Orice abilitate, cum ar fi mersul pe bicicleta sau cantatul la pian, presupune, la nivel neuronal formarea unor conexiuni. Aceste conexiuni, pe masura ce sunt folosite, devin tot mai puternice si se activeaza tot mai repede. Fara aceste conexiuni puternice, care se activeaza instantaneu, nu putem merge pe bicicleta. Cand ne inclinam intr-o parte, daca conexiunile nu sunt puternice, pana sa se formeze, cadem... Asta inseamna ca nu stim (inca) sa mergem pe bicicleta! Cand vom stii – si doar daca exersam vom stii! – incet-incet aceste conexiuni, tot mai folosite, devin tot mai puternice. La fel este si cu invatatul! Daca copilul aude cel mai magistral discurs, dar el nu are de ce sa il lege in capul lui, nu va retine absolut nimic! Inchipuiti-va ca dvs auziti cel mai magistral discurs... in chineza. Oare veti intelege ceva? Nu! Pentru ca tot ce ati auzit, nu ati avut de ce lega. Nimic din ce cunosteati nu se lega de ce auzeati! Odata niste occidentali s-au hotarat sa ajute un mic trib, aflat inca in epoca vanatorilor si culegatorilor. Vroiau sa ii invete sa practice agricultura. Au venit cu un interptret si au reusit sa le prezinte un film despre agricultura, realizat de niste experti exact in acest scop. La sfarsit, seful de trib a fost rugat sa spuna ce a inteles din film, ce i s-a parut interesant. Seful de trib a stat o vreme si parea incurcat... Apoi deodata s-a inviorat si a spus: un vultur!

Doar vulturul se lega de ce cunoastea seful de trib.

La fel, fie ca suntem adulti, fie ca suntem copii, daca auzim o conferinta grea despre remodelare neuronala in care jumatate de cuvinte sunt denumitri de specialitate, la un moment dat, chiar ca si in cazul unei limbi straine, pierdem sirul ideilor si chiar nu mai intelegem ce vrea sa spuna si pe unde s-a ajuns cu firul ideilor. Primul pas in a invata ceva este a lega de ceea ce stii, a face o legatura intre tine si ceea ce vrei sa inveti. Daca ati dorit sa urmati propunerea mea in ideea interferarii, vremea in care ati fi notat pe cele sase foi, ar fi fost vremea in care ati fi inceput sa legati noile informatii de ceea ce stiati si ati fi inceput o prima analiza personala: ce stiu, ce nu stiu, ce imi place, ce nu imi place, ce cred, ce nu cred, ce doresc sa cercetez mai departe, ce mi se pare aiurea si neverosimil etc. Iar in acest timp s-ar fi realizat exact acele legaturi neuronale in care ar fi fost prinse si noile informatii. Puteti cauta pe net si citi diverse articole despre cum lucreaza creierul, despre remodelarea neuronala si despre cum se inscriptioneaza diversele modele, cum aparnoile conexiuni neuronale si cum, eventual, se pot intari!

Informatia nefolosita, neasimilata de creier prin interferenta nu se pastreaza nici in memorie si chiar daca s-ar pastra, greu sau imposibil ar fi de accesat, din moment ce conexiunile neuronale fiind foarte putin utilizate, se ofilesc si pier. Dar pe masura ce omul depune cu pasiune un efort, in incercarea de a afla mai multe despre modul in care functioneaza creierul, atat de dragul stiintei, pentru ca il pasioneaza aceste aspecte sau urmarind ceva practic, cum ar fi imbunatatirea modului in care percepe lumea sau poate invata, se declanseaza neurogeneza. Pentru noile conexiuni neuronale, necesare dobandirii unei noi abilitati sau invatarii a lucruri noi si facerii propriilor sinteze e nevoie de noi neuroni. Dar fara pasiune si efort voluntar nu se declanseaza nici o neurogeneza si nu invatam nimic nou, ca un computer care nu mai are spatiu de memorie sa mai stocheze ceva sau sa mai proceseze informatia.

Educatia inter-activa nu presupune numai participarea activa a elevului la o anumita actiune, ci presupune ca acea actiune sa il intereseze. Daca nu il intereseaza, nu poate fi activ, nu interfereaza. Si totul e mai mult o pierdere de vreme. Daca nu te intereseaza nu ai cum sa interferezi! Daca ti se impune, daca efortul nu e voluntar, nascut din propriul interes, ci doar de obligatia clasica scolara, nu se declanseaza neurogeneza si tot efortul e aproape van, pentru ca nu ai cum sa faci prea multe conexiuni in lipsa neurogenezei!

De asemenea, un alt tip de interferenta, in care informatia este „rumegata” si digerata si transformata in „noi insine” este comunicarea, colaborarea cu alti oameni, cu altii care invata si sunt interesati de aceleasi subiecte ca si noi, dar au propria lor perspectiva. Prin discutii, dezbateri, colaborare noile informatii sunt si mai mult asimilate prin faptul ca legaturile neuronale se intaresc si, evident, fac legatura cu alte mii de informatii pe care noi le stim. In acest fel noua informatie este legata de o mie de alte aspecte din noi insine si incepe sa fie o prezenta constanta in universul nostru. Abia acum putem spune ca „am invatat” si ca respectiva informatie o putem exprima propriu, putem face cu ea noi sinteze, o putem cupla cu alte informatii intr-un mod propriu, o putem corobora cu informatiile colegilor, incepem sa o putem sustine cu argumente in fata cuiva etc!

Dacă pentru a concretiza învăţarea pasivă a elevilor au fost folosite verbele A AUZI şi A VEDEA, ce verbe aţi folosi pentru a caracteriza învăţarea activă? Altfel spus, ce fac elevii când învaţă activ?

Credeţi că eficienţa demersului activ se poate aplica şi în educaţia adulţilor?