O cultura este consacrarea
anumitor idei.
Exista astfel cultura
crestina, islamica, budista. Exista cultura comunista sau capitalista, exista
cultura occidentala sau orientala, medievala, antica, moderna, postmoderna etc.
Fiecare consacra anumite idei. De asemenea exista si asa numite subculturi sau
culturi de grup: a rock-erilor, a motociclistilor, a alpinistilor etc. Culturile
consacrate sunt lumi inchise ce cu greu pot comunica intre ele.
Intalnirea acestor idei
consacrate mai degraba conduce la conflict...
De asemenea, singura metoda
de schimbare a ideilor, de evolutie a lor pare a fi doar conflictul...
Acest conflict functioneaza
in doua feluri:
Primul vizeaza confruntarea
dintre doua idei (opuse automat datorita contextului polemic). Una dintre cele
doua idei va ajunge sa o domine in practica pe cealalta, care va fi suprimata.
Al doilea are in vedere un
conflict intre vechea idee si noile informatii. Se presupune ca in urma acestui
conflict vechea idee se schimba. Aceasta e calea stiintei si a cunoasterii
omenesti in general.
Aceasta metoda conflictuala
de schimbare a ideilor poate sa functioneze bine acolo unde exista dorinta de dezvoltare si unde e posibil ca informatia noua,
diferita, sa fie evaluata intr-o maniera obiectiva. In general domeniul
stiintei ramane cat de cat obiectiv si deschis dezvoltarii. Insa domeniul
relatiilor umane este subiectiv si,
in plus, nu exista o dorinta de dezvoltare continua.
Dorinta, deschiderea, chiar
capacitatea de dezvoltare, de innoire exista mai mult in tinerete. Odata cu
batranetea, omul devine mai sceptic la schimbare, mai inchis in sine, mai
inclinat sa fie partinic cu propriile idei sau propriul grup. Noile informatii
nu mai pot fi evaluate asa-zis obiectiv, ci doar din perspectiva autoritara a
vechiilor idei, a vechii paradigme. Ne aflam in clasica situatie-mit. Noile
informatii nu se mai pot face auzite, nu mai pot fi percepute, nu mai pot fi
integrate, iar vechea idee-perceptie se intareste si se absolutizeaza si mai
mult.
Cel
mai eficient mod de schimbare a ideilor este acela care porneste din interior,
prin rearanjarea interna a informatiilor disponibile, si nu din exterior, prin
conflict.
